FREE FORM FESTIVAL – A DOUA ZI

/ by Grolsch RO

Ne-am zis de foarte multe ori in zilele acestea ca dupa festival vom plonja direct in pat, dar ne-am contrazis de tot atatea ori. Am sfarsit prin a mai comanda inca o bere si prin a mai pune temelia unei noi discutii – demers colaborativ sustinut activ de catre toti pe toata durata calatoriei noastre.

A doua zi de festival ne-a prins tot in Soho Factory, complexul de fabrici despre care va ziceam ieri, foarte bine gandit si organizat. In pofida celor maximum 4 grade Celsius (care ne-au doborat mai mult psihic decat fizic, fiindca e greu sa constientizezi ca esti la un festival de toamna-iarna si nu unul de vara), oamenii frematau prin toate ungherele si in a doua seara.

Ne-am primenit si ne-am dus sa-i intalnim pe Jazzanova si pe Digitalism. Emotiile dispar cand esti acolo, cu toate ca inainte iti dau ceva de furca. Engleza suna mult mai bine la tine-n cap, dar de la neuron pana la vorbire e cale lunga si intortocheata.

Ce-am descoperit? Ca Jazzanova sunt extraordinari, atat ca artisti, cat si ca interactiune. Extrem de deschisi si de relaxati, transpira un vibe care-ti permite sa fii tu insuti in preajma lor. Asta fiindca sunt genul de artisti care s-au consacrat. Stiu prea bine cine sunt, care este personalitatea lor muzicala si e de ajuns sa fie atat. Restul e discutie libera, un freestyle foarte placut.

Digitalism s-au lasat asteptati destul de mult. Am face o gluma referitoare la ceasurile lor digitale, dar o lasam pe alta data. Contrastul Jazzanova- Digitalism in schimb a fost destul de mare. Spre deosebire de Jazzanova, Digitalism sunt la inceput. Transpare asta din felul in care ezita inainte sa raspunda la intrebari si din raspunsurile repezite, aproape neterminate. Fascinant este ca avem sansa de a ii vedea crescand si stabilindu-si stilul. Se indreapta catre momentul in care ponderea de remixuri ale pieselor lor versus piesele remixate de ei se va modifica in favoarea primei variante.

Gig-urile? Uimitoare. Ne miram ca nu ne-au luat foc talpile. Jazzanova au iesit la bis, dupa ce au pus in miscare toti muschii audientei – chiar si pe cei pe care nu stiam ca ii avem. Am dansat, fiecare-n filmul lui. Charlie isi misca foarte mult mainile, Radu da din cap. Igu cu camera, dar tot n-a rezistat tentatiei de a intra in flowul muzicii. Anca a renuntat la un moment dat la geaca si s-a imbracat cu nu-jazz. Desi era foarte frig afara, ne-am incins cu totii. Theo era si ea in filmul ei, pe muzica noastra. Ochii intredeschisi sau larg deschisi, fiecare dintre noi era un mare receptor de muzica. Si atat, lumea de afara nu a mai existat cateva momente. La fel s-a intamplat si la Digitalism, dar si pe baza de efecte vizuale. La Jazzanova am fost numai urechi, la Digitalism ne-am desfatat si cu ochii.

Treaba descrisa mai sus s-a repetat in seara aceea (si-n prima, de altfel). Un lucru e cert, polonezii alunga frigul prin muzica. Si prin clatite la suprapret. Cred ca putem spune ca Jazzanova ne-a placut cel mai mult dintre tot ce am auzit acolo. Am plecat a doua zi de dimineata, cu urechile inca pe beat si somnul atarnand de gene, cand ..

[To be continued]
Credits photo - © Igu & © Marian Ciungu




Back Published 22 Oct 2012
0 comments
Choose a cover
Choose