La taifas metaforic cu domnul P.

/ by Grolsch RO

Cu Domnul P. ne-am întâlnit într-un colț de internet, al nostru, al tuturor. Ne-au plăcut unduirile poetice de care dau dovadă toate cuvintele lui. Așa că ne-am pus pe iscodit și l-am făcut să ne răspundă la câteva întrebări. Nu știm cine este exact și nici nu vrem să aflăm. E bine așa.
* Există un cuvânt care te sperie?
Amputare. E-atât de între o simplă durere și moarte, încât mi se pare insuportabil. Un cuvânt care-ți pute prin simpla scriere sau rostire. Un cuvânt care-ți poate prin prospețimea, nuditatea pierderii unei părți din tine. Se întâmplă mereu, și totuși mă sperie tot mai tare.

* Părerile domnului P. despre experimente literare.
Când intri-ntr-un bar, nu alegi clienții: cu toții avem dreptul la mahmureală. Tolerez, la fel cum sunt și eu tolerat. Suntem această mare masă de minți care ne împotrivim putreziciunii din care, cu puțin noroc, mai înflorește uneori mucegaiul. Nu putem sublima nimic, murim dintr-una-ntr-alta.
* Metaforele urcă sau coboară?
Știu că doamnele și domnii din primele rânduri nu vor fi de acord cu mine, însă metaforele plutesc. Metaforele sunt mâncare de pește. Sunt momeală vie. Sunt gânduri virale care ne circulă, ne trăiesc și ne pot îmbolnăvi în orice clipă
* Ce simptome are inspirația?
Suferă de fragilitate extremă. Te privește febril, te aleargă. De cele mai multe ori, după o goană teribilă care te istovește, realizezi că nu ești cel pe care l-a ales. * Scrii în fiecare zi? Sau în fiecare noapte? Nu. Scriu în special ziua și noaptea.

* Care e cuvântul preferat care incepe cu P?
Parcădimineațatrecutăeraimaifericităacumtot

cepoțisămispui

ecăvomdevenilimonadășicăsufletele

noastrenevorbeapenerăsuflateșivomfidinnou

înăuntrulnostrusănedămșinoiseamacâtdeacră

poatesăfiedimineațaîncarenunezâmbim.
* Când o sa mori, ca ce ai vrea sa reînvii?
Aerul din anvelopa bicicletei unui copil nebun.
* Transmite un gand audienței tale la fel de imaginare ca și tine.
Mi-a plăcut să fiu, pentru o vreme, rodul imaginației audienței mele imaginare. A sosit clipa să mă reimaginați și mai imaginar, purtând imaginea unei lumi imaginare în locul pânzei corabiei mele imaginare, corabie care mă duce continuu către țărmurile voastre care nu există, țărmuri care par tot mai aproape, mai distincte, aproape că le văd spinările întunecate stingându-se în apă, aproape că îmi vedeți plutirea lemnoasă, aproape ne imaginăm că ciocnim un pahar imaginar de vin imaginar, scufundându-ne spinările de pământ în pământ, corăbiile de lemn în lemn, aproa

*** Toate fotografiile aparțin domnului P. Acesta locuiește aici - https://www.facebook.com/Domn.P.




Back Published 12 Dec 2012
0 comments

Conținut asemănător

Choose a cover
Choose