MUSIC BASICS: Matei [THE DETAILS]

Creativitate / by Grolsch RO

Uneori, o piesă sau un album merg mai departe decât să fie simple liste dintr-un playlist. O piesă bună te poate infecta: o asculți non-stop, o asociezi cu un eveniment sau ții minte pentru totdeauna când ai ascultat-o pentru prima dată. Dar lucrurile devin cu adevărat interesante atunci când piesele preferate devin parte din soundtrack-ul vieții tale.
Rând pe rând, luăm la descusut arstiștii și playlisturile lor, încercând să aflăm melodiile care le influențează într-un fel sau altul viața de zi cu zi.

Source: Miluță Flueraș

Grolsch.RO: E dimineață, trebuie să pleci de acasă spre job. La ce dai “play” și pe ce?

MATEI: Uneori stau și mă întreb...care îmi e prieten mai bun? Telefonul sau iPod-ul? De majoritatea dăților câștigă iPod-ul, căci îmi ține urechile ocupate mult mai des decât telefonul. E un attention whore nemaipomenit. Diminețile vreau să încep cu ceva upbeat, ceva care să mă facă să zâmbesc, să bat în tobe imaginare, să cânt pe stradă fără să îmi pese de volumul vocii sau de cine se uită. The Who - Live at Leeds întrunește toate aceste calități. Considerată prima trupă de power pop cu adevărat, The Who este practic trupa lui Pete Townshend, care și-a dat seama încă de la ănceput ce muzicieni talentați are în trupă, și scrie piesele în așa manieră încât să le permită lor mai mult spațiu să se manifeste. Cu o secție ritmică alcătuită din Keith Moon și Pete Townshend, te trezești și din mormânt. Sau din urnă, se re-coagulează cenușa, aici depinde de caz. Dar funcționează.




Grolsch.RO: Când muncești și vrei să te concentrezi, asculți…

MATEI: Când am de scris sau conceput ceva cu text, prefer să ascult ceva instrumental. În general jazz, în mare din perioada bebop dar nu numai (John Coltrane, Art Blakey, Miles Davis, Wes Montgomery, Bill Evans, Ahmad Jamal, Charles Mingus, Mahavishnu Orchestra, Pat Metheny, Keith Jarrett). În schimb când am de desenat sau de conceput ceva fără text, spectrul devine mai vast. În general pun două albume care nu au legătură, stilistic, în winamp...dar au același număr de piese...și le pun una așa, una așa. De pildă, ultima oară s-au războit George Harrison - All Things Must Pass cu Cocteau Twins - BBC Sessions. Deci power pop vs. dream pop. Depinde și la ce lucrez. Alteori când simt nevoia de mai multă legătură între gânduri, optez pentru mai multă legătură între piese, trec pe albume conceptuale cum ar fi The Mars Volta - Frances The Mute, Badfinger - Magic Christian Music...și bineînțeles orice album King Diamond.


Source: Alex "Bony" Butnaru / Miluță Flueraș

Grolsch.RO: Melodia care te face mereu să vrei să dansezi?

MATEI: Dansez mai mult decât pare că aș face-o. Cred că James Brown - Out of Sight, sau orice variantă live de pe albumul James Brown - Revolution of the Mind: Live at the Apollo. Alteori, mă ia dansul într-un moment inoportun: când fac bagajele. Ascult The Ramones - It's Alive sau oricare din primele 5 albume (nu că restul nu ar fi bune, dar prefer sunetul primelor), sau orice de la The Misfits cu Danzig la voce, sau Rush cu 2112 sau Hemispheres, sau orice album The Beatles până la Rubber Soul. Scopul e ca la sfârșitul oricărui album de mai sus, să termin de făcut bagajele...și să apuc și eu să dorm câteva ore înainte de călătoria respectivă. O altă întrebare de care mă mir că nu se pune așa des, este ”ce asculți când grădinărești sau cănd speli vasele?”. Și acolo avem de unde alege, Phil Seymour - I și II, King Crimson - Starless and Bible Black, The Knack - Get The Knack. Probabil de aceea îmi place să întreprind orice activitate fizică, pentru că îmi dă pretextul să mă bucur de această muzică într-un mod constructiv, și nu simt că lucrez.


Grolsch.RO: Care este piesa pe care crezi că ai ascultat-o cel mai mult de-a lungul vieții și de ce?

MATEI: În general piesele unor proiecte muzicale în care sunt implicat, Dulceața Morții și Illuminati, cu scopul de a-mi stabili partitura de tobe, un lucru care presupune mai mult exercițiu mintal când e vorba de progressive death metal sau avantagarde metal. Piesa unui alt artist? Probabil Meat Loaf - Bat Out of Hell, produsă de Todd Rundgren. Este piesa mea preferată pentru că, timp de 9 minute și 48 de secunde, cântecul te azvîrle prin toate colțurile unei iubiri pasionale, te unge cu toate sentimentele aferente, este dfeinișia dinamicii pentru mine ăn termeni muzicali, și definiția iubirii adevărate, în termeni sentimentali.


Grolsch.RO: Primul CD/vinil pe care l-ai cumpărat vreodată?

MATEI: Primele CD-uri pe care le-am primit înainte să pot cumpăra din banii mei, au fost The Hives - Veni Vidi Vicious, Gorillaz - Gorillaz, și U2 - All That You Can't Leave Behind, toate prin anul 2000. Primul CD LANSAT - ba chiar cumpărat în 1000 de exemplare - a fost la 16 ani, primul album al proiectului meu de prog thrash metal Cyborg - The Last Thing You'll See. Când eram mic ascultam multe viniluri cu povești și teatru radiofonic, însă primul vinil cu muzică nu a fost cumpărat, ci primit, chiar de Lydia Lunch. Un 7" de-al ei, numit ”When I'm Loaded”. Apoi îmi cumpăram viniluri doar dacă știam că puteam face rost de autograf de la artiștii respectivi, și deveneau un fel de sfântul gral. Așa am obșinut semnături de la The Kinks, King Crimson, Black Sabbath (cu Dio), The Who, The Doors, The Raspberries, Dwight Twilley, Todd Rundgren...mă rezum la mai pușine viniluri. Dacă mă apuc să colecționez și viniluri, pot să îmi iau la revedere de la orice ban în buzunar vreodată. Iar primul vinil LANSAT a fost alături de Coma, și anume Orizont.


Source: Miluță Flueraș

Grolsch.RO: Albumul all-time favorite? 


MATEI: Sieges Even - A Sense of Change. Nu există secundă pe album care să nu îmi facă părul să mi se zburlească. Are fix acordurile care mă emoționează cel mai tare, și totul este așa fluid, în pofida faptului că este rock progresiv. De aceea nici nu l-am ascultat de foarte multe ori în viață, pentru că nu sunt mereu pregătit să fiu copleșit sentimental, și trebuie să îl ascult rar, în anumite locuri, la anumite temperaturi, în anumite părți ale zilei și anului...toate simțurile trebuie să fie pe fază. Așa mi se pare că onorezi ceva de preț: acordându-i toată atenția posibilă. În felul ăsta mai am câteva albume care beneficiază de aceeași afecțiune, și pe care le tratez la fel: The Damned - The Black Album, T.S.O.L. - Beneath The Shadows, Atheist - Unquestionable Presence, Cynic - Focus, Enchant - Tug of War, Scott Walker - Bish Bosch, Beach Boys - Pet Sounds.


Grolsch.RO: Care este piesa pe care o asculți în ultima perioadă pe repeat?

MATEI: The Mamas and the Papas - I Saw Her Again Last Night. Citesc autobiografia lui John Phillips, fondatorul trupei pe care probabil o știți datorită hit-ului California Dreamin', și a avut probabi cea mai deplorabilă viață de muzician, când vine vorba de vicii. Keith Richards, Iggy Pop, Charlie Parker, sau Ozzy Osbourne sunt mici copii. Mă intrigă faptul că natura compozițiilor sale stă în antiteza totală cu viața personală. E aproape o capcană, el crează niște piese etalon pentru ce înseamnă naivitatea anilor '60, când de fapt cotorul mărului roșu și frumos e stricat și cu viermi. Din nou, această ”surpriză” îmi amintește de viață...și să stau cu garda sus.


Grolsch.RO: Melodie de fredonat în duș?

MATEI: De mulți ani încoace, în duș fredonez și încerc să scriu versuri. Nu știu de ce, probabil sunetul apei distorsionează puțin liniștea și parcă așază un canvas de ”ciornă” unde nici o incercare nu e greșită. Deci în general în duș compun sau îmi așez gândurile. Însă dacă a doua dimineață după un ”first date” cu succes intrați în cabină împreună, sau dacă sunteți cazați la vreun hostel și ați optat pentru baie la comun, vă propun să îi surprindeți pe cei din jur fredonând Morbid Angel - Where the Slime Live. E un cântecel mai downtempo, catchy, iar dacă ascultați varianta originală vi se va părea că și vocea a fost înregistrată în duș, are un efect relaxant. Cu plăcere.


Source: Ciprian Caluti

Grolsch.RO: 10 albume fără de care viața ta nu ar fi fost la fel de mișto.

MATEI: În afară de cele menționate de-a lungul interviului și mai ales în rubrica ”albumul all-time favorite”, voi încerca să trișez cât mai mult să pun mai multe albume pe același loc. Sunt genul care îmi fac liste - și le aduc la curent - tocmai pentru că e ca și cum alegi animale de companie de la adăpost - toate sunt drăguțe. Și ca să filtrez și mai mult, aleg să fac un top 10 albume de power pop, având în vedere că The Details e prima și momentan singura trupă de power pop din România, nu m-aș supăra dacă i-ar determina și pe alții să afle mai mult despre perlele subgenului.

În nici o ordine anume:

1) Scott Walker - primele 3 albume

2) The Raspberries - toate 4 albume

3) Big Star - primele 2 albume

4) Dwight Twilley Band - primele 2 albume

5) Todd Rundgren - Somehting/Anything

6) Phil Seymour - primele 2 albume

7) Jellyfish - Spilt Milk

8) The Merrymakers - Bubblegun

9) Blue Ash - No More, No Less

10) Cheap Trick - Heaven Tonight/Dream Police


Grolsch.RO: Cel mai underrated album/artist

MATEI: Există artiști care au un cult-following solid dar care ar merita mult mai mult. Artistul meu preferat este Scott Walker și mi-aș dori tare mult să cunosc mai multe persoane care îl apreciază, nu doar din motivul egoist că am avea ceva în comun și am putea fi prieteni pe viață, dar pentru că ar fi o lume mai bună. Scott Walker e întruchiparea frumuseșii absolute în muzică, dacă ne referim la primii ani de activitate ('60) și a grotescului, incomodului, sau curentului avantgarde dus la extrem, în perioada mai recentă. E un echilibru perfect. Și King Crimson oferă asta. Și mai sunt situații în care unii artiști cunoscuți nu ar fi așa cunoscuți fără munca altora dinainte, care nu au beneficiat de atâta expunere încât să putem aprecia muzica în ordine cronologică, față de cum ni se împachetează. De exemplu fără MC5 nu ar exista Iggy & The Stooges, Queen au avut multe de învășat de la Eric Carmen și a sa trupă The Raspberries, Exhorder au avut mult de aface cu schimbarea bruscă a sunetului Pantera, Dark Angel puteau fi unde sunt Slayer azi, etc. Majoritatea artiștilor sunt underrated. Este necesar ca puținii asupra cărora are impact o manifestare artistică, dacă reușesc să ajungă mai sus, să îi menționeze și pe cei fără de care nu ar fi ajuns așa ușor în vârf. Sunt mai puțini acolo ”sus”, și și mai puțini cei care rămân acolo. E mai interesantă lumea artistică underrated. Se simte foamea, că vor să ajungă sus. Ca Mr. T în Rocky 3.


Source: Miluță Flueraș

Grolsch.RO: Filmul cu cel mai bun soundtrack?

MATEI: Bună întrebare. Subgenul meu preferat de filme este giallo...sau în general filmele thriller/horror italiene din anii '70-'80. Erau anumiți regizori care lucrau numai cu anumiți muzicieni, așadar filmele în care ponderea imagini/muzică e în avantajul muzicii pentru mine, sunt cele de Dario Argento, care a colaborat cu Goblin la filme precum Suspiria, Deep Red, Tenebrae, Phenomena și de Lucio Fulci, în asociere cu Fabio Frizzi, care a creat coloana sonoră pentru asemenea capodopere precum The Beyond, House By The Cemetary, Zombie, și City of the Living Dead.


Grolsch.RO: O recomandare pentru comunitatea grolsch.ro …

MATEI: Le recomand tuturor care au ajuns în acest punct al interviului - și pentru care le mulțumesc - să vină marți pe 27 Noiembrie în Control, la un recital power pop, unde The Details lansează EP-ul de debut pe care spectatorii îl vor primi gratis, un nou videoclip, o nouă piesă, un nou format de live (cel acustic, în deschiderea celui electric) și bineînțeles băutură la juma' de preț. Vă mulșumesc pentru interes și pentru timpul acordat!



https://www.facebook.com/theofficialdetails/





Back Published 22 Nov 2018 Creativitate
0 comments
Choose a cover
Choose