Despre fotografia contemporană, cu Lana Mesić

Creativitate / by Grolsch RO

Lana Mesić este un artist vizual care experimentează cu domeniul invizibil. Lucrările ei se concentrează pe explorarea fotografiei ca și construcție și pe granițele dintre realitate și iluzie.
Fotografa este câștigătoarea Grolsch Unseen Residency și se va bucura de o bursă de două luni la Londra la începutul anului viitor, oferindu-i lui Mesić șansa de a crea un nou corp de lucru, în conformitate cu abordarea sa neconvențională a peisajului creativ urban.
Codrina Cazacu a stat de vorba cu fotografa la Unseen Amsterdam și au descusut împreună arta vizuală a Lanei.

Source: Andreea Retinschi

Codrina: Bună Lana! În primul rând, felicitări pentru proiectul tău, mi se pare super interesant tot ce ai reușit să faci și sunt tare curioasă de tot procesul prin care ai trecut pentru asta, așa că, dacă e ok și pentru tine, am câteva intrebări.

Lana: Bună, mulțumesc mult, mă bucur să aud asta! Și sigur, îți răspund cu drag la orice întrebare!

Codrina: Super! Înainte să vin aici, m-am uitat peste portofoliul tău și proiectele de până acum și mi se pare interesant cum reușești să transpui diverse concepte în formă artistică. Cum îți vine inspirația pentru ceea ce faci?

Lana: Ca artist, am anumite lucruri care mi se par interesante, iar de cele mai multe ori sunt lucruri care mi se par ciudate. Cu cât e mai ciudat, cu atât mă atrage mai mult și vreau să îl descopăr. Totul a pornit de la ideea de invizibilitate. Eu m-am născut în Iugoslavia, sub amenințarea atacurilor teroriste. Când auzeam sunetul alarmelor, părinții mei îmi spuneau că trebuie să mergem la adăpost, să ne ascundem de acest dușman invizibil. Așa că mă ascundeam, dar nu știam exact de cine.

Mai apoi, în timp ce studiam arta, ideea asta a forțelor invizibile care au o influență puternică asupra vieților noastre mi-a rămas întipărită în minte. Nu știam exact ce sunt aceste forțe invizibile, dar cumva ele s-au cristalizat și așa au luat naștere proiectele mele, care sunt în mare despre gap-ul vizual pe care îl avem ca oameni. Cu toții avem principii și lucruri în care credem dar ele sunt invizibile. Religia, economia, valorile, emoțiile...toate astea sunt invizibile. Iar pentru mine asta e o continuă sursă de inspirație: puterea extraordinară pe care aceste lucruri le au asupra lumii pe care o vedem, dar ele totuși rămân nevăzute.

Codrina: Da, chiar mă gândeam că la un moment dat cu toții suntem conștienți că aceste lucruri există, dar nu cred că suntem cu adevărat conștienți de influența pe care ele o au asupra noastră.

Lana: Da, așa e! Ne trăim viețile și luăm toate aceste lucruri ca fiind date: suntem triști, dar tristețea nu are o imagine, ne rugăm, dar Dumnezeu nu are o imagine, plătim cu cardul, banii nu mai au o imagine...Trăim în lumea asta automatizată și nu ne dăm seama cât de norocoși suntem că putem să facem toate astea, datorită acestor forțe invizibile.

Codrina: Idea proiectului la care ai lucrat în timpul rezidenței Grolsch ți-a venit în momentul în care ai aflat că rezidența se va ține în Londra? Sau o aveai deja în minte și Londra a fost locul perfect pentru a o materializa?

Lana: Aveam un proiect la care lucram dinainte, despre turnuri, care e strâns legat de eșec. Când am aflat că rezidența va avea loc în Londra, am zis ok, cum pot să leg asta de ceva la care deja lucrez? Conexiunea dintre Londra și eșec mi s-a părut destul de logică, pe fundalul crizei financiare din 2008. Și a fost cel mai frumos lucru, că stagnarea din proiectul meu cu turnurile s-a transformat în ceva nou în contextul sectorului financiar londonez și asta m-a determinat să fac următorul pas și să creez “The currency of ideas”.

Codrina: Cum te-ai simțit îmbinând diferite tipuri de artă în proiectul tău? Te-ai folosit de fotografie, de cusut…cum a fost să lucrezi cu mai multe skill-uri?

Lana: A fost foarte interesant și am fost entuziasmată să fac asta. Mereu am fost de părere că pleci de la o idee ca să construiești un concept. Fiind la bază fotograf, a fost firesc să folosesc fotografia. Dar la un moment dat, mi-am zis ok, cu fotografia pot să spun povestea doar într-o anumită măsura…cum fac să o spun într-un mod mai cuprinzător? Și atunci mi-am zis că trebuie să mă folosesc de cusut, pentru că o fotografie nu ar fi zis ceea ce aveam nevoie să zică. A fost un proces natural și e super interesant să văd cum îl percep și cei din jur.

Codrina: Da, e interesant, că practic modul în care ai cusut portretele bancherilor pe pânză reflectă fix realitatea în care trăim: deși petrecem timp unii cu alții, de cele mai multe ori suntem deconectați și nu ne vedem cu adevărat.

Lana: Da, așa e. Însă la urma urmei, a fost și un calcul matematic: timpul pe care ei mi l-au acordat a fost timpul pe care și eu l-am investit mai departe în proiect. Asta a fost moneda de schimb. Iar rezultatul a fost varianta vizuală a zicalei “what you see is what you get”.

Codrina: Când Emilia (directorul artistic al festivalului Unseen) te-a prezentat, a spus că nu e prima ta interacțiune cu Unseen. Cât de important e pentru tine să participi la astfel de evenimente?

Lana: Cred că lucrul ăsta m-a construit ca artist. Cu ajutorul unei galerii de artă poți să fii prezent și asta contribuie extrem de mult la vizibilitate. Fiind vizibilă, am ajuns să am proiecte, să cunosc oameni, lucru care a făcut posibile alte proiecte. De exemplu asta. Și a fost foarte fain, că galeria de care aparțin a participat la primul Unseen și atunci primisem o invitație care arăta ca un credit card, pe care am scris: “Anul viitor, Lana la Unseen!” Și anul care a urmat, am fost acolo! Și a contat enorm, pentru că oamenii m-au văzut și asta m-a propulsat. Așa că participarea la astfel de evenimente e foarte importantă. Contează să ai contact cu lumea fotografiei și să fii văzut de oamenii care trebuie să te vadă. Poți crea lucruri extraordinare, dar dacă nimeni nu le vede, atunci e cam în zadar. E trist, dar ăsta e adevărul.

Codrina: Cât de important a fost pentru tine faptul că Grolsch a susținut proiectul de rezidență?

Lana: Păi…a fost super important că îmi place berea (râde). Dar ce mi-a plăcut cu adevărat la ei a fost faptul că, dintre toate cauzele din lume, ei au ales să susțină arta. Puteau să susțină orice altceva: sport, Forumula 1, orice…dar ei au ales să susțină arta. Iar asta pentru mine a creat deja o conexiune și a fost un semn clar ca lucrurile se îndreaptă în direcția potrivită. Și toate astea s-au întamplat la momentul potrivit și le-am simțit ca pe un dar pentru creativitatea mea. Mi-au oferit incredibil de multă libertate, iar ăsta cred că e un lucru pe care nu multe branduri îl fac. Dar ei mi-au spus: ok, go wild! Și dacă cineva îmi spune uite, ne place arta, ai șansa să faci ce vrei tu, atunci nu mai am nimic de zis, e fantastic. Plus că berea e grozavă și asta ajută, nu? (râde din nou)

Codrina: Haha, da, asta mereu ajută. Lana, a fost grozav, îți mulțumesc mult că ai acceptat să stai de vorbă cu mine. Felicitări pentru tot și mult success pe viitor!

Lana: A fost o plăcere! Mulțumesc mult și eu!




Back Published 09 Oct 2017 Creativitate
0 comments
Choose a cover
Choose