ZECE LECȚII DE VIAȚĂ DE LA ARTIȘTI. NINA NEAGU, PROFA DE TOBE

/ by Grolsch RO

Se spune că viața este o călătorie. Ne-am propus să pășim cu artiștii pe drumul devenirii lor ca să povestim momente care au construit personalitatea și creațiile lor. Pe măsură ce înaintăm în viață este important să ne păstrăm curiozitatea activă. La fel ca atunci când eram copii. Curiozitatea te ajută să afli lucruri noi, să înveți și să evoluezi. Fii curios, cercetează, experimentează până îți găsești drumul și împlinirea. Am reîntâlnit-o pe Nina Neagu la Awake Festival unde a urcat pe scenă ca toboșarul trupei Greetings Sugar, asta după ce, nu demult, am ascultat-o la Radio Guerrilla în Guerrilla de dimineață cu piese de pe albumul ei solo, E doar un joc. Nina este un toboșar excelent, predă tobe la școala de muzică RockSchool și cântă minunat cu vocea și chitara. Puteam să nu facem acest interviu? N-aveam cum să nu.

Experimentalist.RO: Esti toboșar, profesor de tobe și cantautor. 

Nina Neagu: Ritmul a fost dintotdeauna parte din viața mea. Primul instrument pe care l-am avut, și o să-mi aduc aminte asta toată viața, au fost niște sticle pe care le-am umplut cu apă și în funcție de cum sunau le-am aranjat. Cred că era în clasa a doua… și când am ajuns în clasa a treia și am învățat și notele muzicale mi-am dat seama că nu era o prostie la ce m-am gândit eu, dar am fost și un pic dezamăgită pentru că eu avusesem atunci impresia că am descoperit roata. ☺

Ca să cânt la voce și să mă acompaniez era nevoie de instrument muzical pe care nu l-am avut decât mult mai târziu. Când am mers la Școala de Artă de aici (București), după primul an simțeam că lipsește ceva, că ce fac nu este de ajuns. Și am vorbit cu un prieten pe care l-am rugat să mă sfătuiască, să merg la un profesor de tobe, la un toboșar care să aibă răbdare. Și mi-a recomandat mai mulți toboșari printre care și Nunu, cel cu care sunt colegă acum la RockSchool. Studiind la Școala de Artă am venit la RockSchool și am luat în paralel lecții. Nunu a văzut că era o nebunie, o pasiune dusă până la limita nebuniei. El mi-a dat încredere, eram un “foarte adult” când m-am apucat de tobe, dar a mers, am reușit. 

Experimentalist.RO: Ești printre puținele femei toboșar de la noi… 

Nina Neagu: O, mai sunt, e Raluca, e Iulia de la Cluj. Sunt si femei tobosar, le veti vedea pe scenă. La cine este mare pasiunea, eu zic că ajunge pe scenele mai mari. Pentru mine, baza este școala. Am fost învățătoare zece ani, îmi place pedagogia, îmi plac copiii. Și atunci când Nunu mi-a propus să vin la Rockschool și să fiu profesor suplinitor, asta a devenit baza - școala. Apoi au apărut tot felul de colaborări. 

E fain să fii profesor, dar e important să ieși și să cânți și cu alți oameni. Întâi am cântat cu Zefir, o trupă formată aici în școală, apoi am dat audiție la Tips, după aceea a venit Division Of Joy unde cânt în continuare și care este o nebunie de trupă. Cu Greetings Sugar mai cânt, fac percuție pentru Hara. Greetings Sugar m-au cucerit cu piesele lor, două dintre ele sunt nebunești. Gabriel Kirmaier le-a scris așa. Când am ajuns la ele am pus mâna pe telefon și l-am întrebat dacă e sigur că vor să fie cântate așa pentru că din punct de vedere toboșăristic sunt grele, ar mai fi nevoie de încă vreo două perechi de mâini. Muzica lor este un pic mai greu de înțeles, dar dacă ai un pic de cultură muzicală în spate și o să le asculți, îți dai seama unde vor să ajungă, e foarte fain ce se întâmplă acolo.

Source: În concert cu trupa Hara, Nina la percuții

Experimentalist.RO: Hai să vorbim despre albumul tău "E doar un joc". Cum a apărut? 

Nina Neagu: Albumul meu are piese pe care le-am scris și când aveam 16-17 ani. N-am avut gândul de a face un album. Mi-am făcut cadou o chitară în clasa a opta, din banii de la colind și după aceea, în liceul pedagogic zdrăgăneam mai tot timpul pentru că aveam ore obligatorii de cântat la un instrument. Și așa a apărut primul cântec. Mereu am cântat cu vocea și chitara dar am făcut-o pentru mine, o secundă nu m-am gândit că trebuie să prindă bine la public sau să ajungă la radio. Era muzică pentru mine. 

Numai că, ajungând aic,  și având contact cu alți oameni muzicieni, prietenii m-au împins să urc și să cânt pe o scenă la Gyuri’s Pub. M-a auzit Gyuri, m-a auzit Zoe Alecu și ea m-a încurajat să le mai cânt. Nunu când a auzit că am 7-8 cântece a spus că trebuie să le orchestrăm frumos. La început le-am înregistrat cu voce și chitară și le-am trimis așa la Tibi la Cluj – el e cel care mi le-a orchestrat în felul în care sunt pe album. Și apoi a venit Victor Panfilov la care le-am înregistrat în studio. Apoi a fost Nicu Alifantis care a girat pentru mine, iar să îți recomande Nicu Alifantis o piesă este "wow". Au venit niște încurajări de la oameni pe care eu îi iubesc și asta a contat foarte mult. Tot procesul a durat vreo 2-3 de ani. Dacă n-aș avut în jurul meu însă toți oamenii care parcă au fost trimiși de Sus, nu aș fi reușit. Și în primul rând pe Nunu Racris care este și producătorul albumului meu.

Experimentalist.RO: Muzica folk cântată de Nina Neagu este aparte. Citezi printre influențele tale și pe Alexandru Andrieș… 

Nina Neagu: Lucrând la Rockschool îmi dau seama cât de norocoși și fericiți sunt copiii care sunt susținuți de familii, care sunt încurajați să cânte. Eu vin dintr-o altfel de zonă – înainte de ’89, am copilărit în satul 23August (jut.Constanța), într-o familie modestă. Nu a existat susținere, erau alte priorități. Muzică, ascultam ce se dădea la radio, la tv pe vremea aceea. Era Mirabela Dauer, Angela Similea. Când si când mai scăpa și câte un Alexandru Andrieș - rar, pentru că știm ce versuri are, Nicu Alifantis iar era o bucurie să ascult, deci din zona asta era muzica pe care o ascultam fiind copil. Probabil că de atunci m-au influențat. Nu îi zic neapărat folk – e muzica voce și chitară. Practic multe pornesc de acolo, așa se scrie muzica în multe cazuri. Și mai departe, dacă ai norocul să dai de instrumentiști buni dai muzicii sound acela complex.

Experimentalist.RO: Ai fost de curând la Guerrilla de Dimineață la rubrica Muzici de rămas în cap - cine te-a însoțit atunci? 

Nina Neagu: Da da, am cântat cu băieții cu care cânt piesele de pe album, așa am făcut lansarea, așa am făcut spectacolul de la Bulandra care a fost o nebunie pentru mine, a fost încredibil de frumos. La tobe este Nunu Racris care cântă de 20 și ceva de ani, pe Dan Minel Stoica de la NoruNegru pe care îl știu de când avea 13 ani ☺, la bas e Matei (NoruNegru, Am fost la munte și mi-a plăcut, Umbra), iar la pian este Alexandru Ștefan Ceacoi. La Guerrilla am avut o formulă restrânsă, mai acustică. Instrumentiștii cu care cânt sunt super importanți pentru mine.   

Experimentalist.RO: Cum e să fii prof de tobe? 

Nina Neagu: Mi-a plăcut să fiu învățătoare, am făcut asta timp de 10 ani din pasiune. Să trăiești din salariul de învățător este imposibil. Aveam o viață nebună în care mă trezeam la 5 dimineața și ajungeam la 12 noaptea ca să mai țin un job și să îmi suplimentez veniturile, să pot să mă întrețin și să nu renunț la meserie. Am ajuns să vând mașini și acolo se câștiga bine. Apoi am găsit locul ăsta, Rock School. Aveam experiență pedagogică și ei s-au bazat pe asta, mulți din cei care vin aici sunt copii. Am evoluat ușor, ușor și așa am îmbinat pedagogia și muzica și mai bine de atât nu poate fi pentru mine.

Source: Poza din sedinta foto pentru albumul Nina Neagu, poza apartine Bristenei de Satmari

Experimentalist.RO: La ce e bună e curiozitatea?

Nina Neagu: Fără curiozitate nu există evoluție. Mie îmi plac copiii care pun întrebări tot timpul și nu au astâmpăr. Foamea de a afla este foarte importantă. Copiii nu trebuie să fie cuminți, trebuie să fie cât mai curioși. Ca adulți trebuie să păstrăm asta. 

Experimentalist.RO: Câte răspunsuri ai dat la întrebarea ce vrei să te faci când o să fii mare? 

Nina Neagu: Realizez că toate răspunsurile la această întrebare pe care le-am dat începând din grădiniță au avut legătură cu ritmul. Am vrut să fiu balerină, patinoare, gimnastă, dar pentru lucrurile astea dacă nu iei startul devreme nu le mai poți face mai târziu. Am vrut să fiu și cântăreață bineînțeles, dar toate au pornit de la ritm. 

Experimentalist.RO: Care sunt lucrurile esențiale în viața ta? 

Nina Neagu: Familie – prieteni – muzică. Astea sunt, în orice ordine.

Source: Poză din concertul de la Teatrul Bulandra cu piesele albumului "E doar un joc". Invitati: Zoia Alecu, Flavius Buzila si Marius Astileanu-Hara, Raku, Stefan Mardale, Marius Bob.

Experimentalist.RO: Povestește-ne o întâmplare care ți-a dat o lecție de viață. 

Nina Neagu: Acum ceva timp eram la Rockschool și am greșit ceva la tobe și m-am înfuriat pe mine pentru că simțeam că am puțin timp la dispoziție să evoluez, pentru că m-am apucat târziu să fac asta și nu îmi pot permite să pierd timpul pe greșeli. 

Dar dacă îți dorești să nu greșești e ca și cum ți-ai dori să nu evoluezi și atunci Nunu a fost cel care mi-a spus calm, ca un ardelean liniștit ce este ☺ “Dacă nu greșești acum apoi atunci când?”. Iar eu am zis “Păi acum când am 35 de ani? N-am timp să greșesc acum.” Pentru mine era inadmisibil să greșesc. Am avut o discuție lungă cu el în care mi-a explicat care e valoarea greșelii. Greșeala te învață. Eu dădeam atunci o bătălie contracronometru, stăteam ore întregi și studiam și îmi ziceam că nu pot să greșesc. Dar să greșești este necesar.  

Source: La un Grolsch la Festivalul Awake, cu Andreea Lupescu și Răzvan Patachi.

Experimentalist.RO: Când iei o decizie te bazezi mai mult pe intuiție sau cercetezi subiectul? 

Nina Neagu: La tot ce am făcut am mers pe intuiție. Cine își dă demisia dintr-un loc în care câștigă bani ca să meargă pe o direcție nouă lipsită de siguranță financiară? 

Experimentalist.RO: Spune-ne cât de important este să explorezi teritorii noi în muzică și cât de des faci asta? 

Nina Neagu: Păi noi ascultăm aici la RockSchool toate genurile. Mi se pare necesar să știi ce se întâmplă, să asculți muzicieni din toată lumea. Trebuie ascultat tot. Dacă oamenii fac muzică din dorința de a se exprima atunci să le asculți muzica, o să înțelegi mai multe despre ei așa. Aici vine zilnic câte cineva și îmi arată o muzică nouă și asta e fain.

Source: Poză din concertul de la Teatrul Bulandra.

Experimentalist.RO: Sacrificii pe care le-ai făcut pentru muzică

Nina Neagu: Câtă vreme eu îmi trăiesc acum visul nu are rost să vorbim despre sacrificii. Da, au fost, dar nu există omul care face muzica pe care o simte să spună că nu a făcut sacrificii. Le-am făcut împăcată să ajung unde mi-am dorit. 

Experimentalist.RO: Ce ți-ai dori să fie primul lucru pe care cineva îl descoperă despre tine? 

Nina Neagu: Cu siguranță ceea ce compun, albumul meu, muzica pe care o fac. Și apoi să vină aici la Rockschool să vadă ce fac cu oamenii de aici.

Mulțumim, Nina, pentru muzică, pentru inspirația pe care ne-o oferi și pentru acest interviu. 

Vă invităm să ascultați albumul “E doar un joc", iar dacă vreți să o vizitați la Rockschool, profa de tobe vă așteaptă cu brațele deschise și cu ritmul pregătit.

Facebook Nina Neagu

Facebook Școala de muzică RockSchool




Back Published 20 Sep 2017
0 comments
Choose a cover
Choose