ZECE LECȚII DE VIAȚĂ DE LA ARTIȘTI.Năluca, fotograf

/ by Grolsch RO

Se spune că viața este o călătorie. Ne-am propus să pășim cu artiștii pe drumul devenirii lor ca să povestim momente care au construit personalitatea și creațiile lor. Pe măsură ce înaintăm în viață este important să ne păstrăm curiozitatea activă. La fel ca atunci când eram copii. Curiozitatea te ajută să afli lucruri noi, să înveți și să evoluezi. Fii curios, cercetează, experimentează până îți găsești drumul și împlinirea. Pe Raluca Năluca a găsit-o fotografia în ipostaza de tânăr arhitect. Pasiunea pentru muzică live a ajutat-o să catalizeze chemarea aparatului de fotografiat. Îi place să stea în spatele obiectivului și să vâneze... cadre. De data asta însă, am scos-o din zona de confort și am așezat-o pe scena unui interviu pentru a ne povesti despre explorare, pasiune pentru fotografie și rostul curiozității atunci când te exprimi creativ.

O nălucă este o ființă fantastică, imaginară, o arătare, o fantomă sau o vedenie. Asta spune DEX-ul iar când o observi pe Năluca în misiune, îți dai seama că termenul i se potrivește. Plutește cu discreție în jurul scenei, discretă și eficientă, pentru ca apoi să ne "bântuie" cu evocări vizuale minunate ale momentelor faine din timpul concertului. 

Experimentalist.RO: Cum te-ai hotărât să devii fotograf? Ce te-a motivat? 

Năluca: Destul de simplu. Nu m-am hotărât. Asta și pentru că de fapt nu-s fotograf, mai degrabă o struțocămilă [relativ] creativă, care s-a prins că poate să facă doodle-uri cu piciorul stâng. 

Sunt undeva la mijloc între fotografie, arhitectură și niște lucruri pe care nu le-am explorat suficient încă. S-a întâmplat să mă lipesc foarte ușor de foto – de fapt ea de mine, a început destul de ambiguu. Dar mi-am dat seama că e într-o măsură destul de mare un proces prin care rămân conectată emoțional la realitatea înconjurătoare. Subiectiv. Obiectiv, mă bucură tare când mă nimeresc unde trebuie, când trebuie și reușesc să fur cate un licăr de... ceva.

Experimentalist.RO: Ți-aduci aminte care a fost declicul, momentul când ai apăsat accelerația pentru că ai găsit direcția de expresie potrivită pentru tine?

Năluca: Evident că a fost un concert. Și în mod surprinzător, nu primul la care mi-am luat camera. Mi-aduc aminte că nu mi-a plăcut neapărat să fac foto în timpul concertului, dar asta probabil pentru ca mă luptam un pic cu partea tehnică. Declicul s-a produs atunci când a intervenit entuziasmul, era un pic scapat de sub control și nu știam exact ce să fac cu el, dar a fost o experiență super tare, de la care a pornit de fapt totul. Era alt concert, la un festival de film, o bandă de cuțitari despre care niște oameni din public ziceau că sunt ca o gură de aer [haha] (n.r. - credem că Năluca se referă la Robin and the Backstabbers :) ). 

Experimentalist.RO: De unde vine chemarea ta pentru fotografie ? 

Năluca: Nu aș putea să dau un răspuns bine definit. Cred că e o sumă de lucruri, pe de-o parte îmi place să observ stările pe care le creează muzica, ale artiștilor și ale publicului deopotrivă, și mă fascinează oamenii în general, ca personaje construite și mai apoi ca personaje din spatele personajelor; pe de altă parte e vânătoarea în sine, uneori intuiești lucrurile, alteori le surprinzi accidental, alteori te surprind ele pe tine. Iar contextul și momentele variază de fiecare dată.

Experimentalist.RO: Fotografiezi cu predilecție concerte live. Ce altceva mai ajunge în zona ta de inspirație? 

Năluca: Atmosfera, detalii, dar tot din zona menționată. M-am jucat și cu fotografia de obiect, de arhitectură, de stradă. Ultima am aflat că nu mă atrage deloc. Altfel, fotografiez tot ce prind, dar asta e mai mult ca un jurnal propriu. Daca simți nevoia să descrii prin cuvinte, înseamnă că imaginea în sine nu e suficient de sugestivă, dar pe de altă parte îmi place să observ procesul pe care îl generează un lucru pe care îl observ.

Experimentalist.RO: Cât de mult te ajută aparatul, tehnica, experiența și cât este talent, intuiție, instict artistic? 

Năluca: Cel mai mult mă ajută să nu îmi pierd capul. 

Experimentalist.RO: Când ai avut ocazia să fii 100% creativă într-un proiect foto?

Năluca: Nu cred ca am atins niciodată maximul, dar încerc să am în minte de fiecare dată că locul în care sunt e un playground, mă ajută să rămân flexibilă. 

Dacă reușesc să descopăr un loc, un unghi, un moment, un alt gen de lucru care îmi atrage atenția, deja simt că e +0,01%. Așa se face că nu apuc să mă plictisesc de un loc sau de un subiect care se repetă, am fost întrebată asta de multe ori. Pentru că nu se repetă de fapt. Sigur, simți că toate cadrele încep să aibă ceva în comun, dar e interesant când conștientizezi asta și continui să încerci să ieși din propriile pattern-uri. 

Cel mai frustrant lucru e să fotografiez mental, adică văd ceva minunat și nu am cu ce să prind momentul sau, și mai rău, se întâmplă atât de repede că pierd oricum momentul. Odată am făcut niște schițe în acuarelă după un concert pentru că nu avusesem cum să îmi iau camera cu mine. Între timp am învățat să apreciez și asta.

Experimentalist.RO: Care a fost cea mai mare provocare cu care te-ai întâlnit până acum? 

Năluca: Scenele de festival înalte cu mai mult de un cap decât mine [haha, NOT].

Experimentalist.RO: La ce e bună curiozitatea în viața omului și cum te ajută pe tine în fotografie? Năluca: Creativ vorbind, fără curiozitate ești un om mort. Pe mine mă face să încerc lucruri noi atunci când intuiția și rațiunea nu-s impresionate de ele și să încerc să găsesc acel extra +0,01% despre care spuneam mai sus.

Experimentalist.RO: Câte răspunsuri ai dat până acum la întrebarea “ce vrei să te faci când o să fii mare”? 

Năluca: Zero, încă mă mai întreb și eu asta.

Experimentalist.RO: Care sunt lucrurile esențiale în viața ta? 

Năluca: Oamenii dragi, muzica și lucrurile vizuale variate care reușesc să transmită ceva anume, arhitectura, ieșitul din “cadru” din când în când [poate fi o fugă de 300km cu trenul ca să văd un concert].

Experimentalist.RO: “Eu toată viaţa am avut senzaţia că trebuie să fac ceva cu viaţa mea.” – iți sună familiar? Ai sentimentul acesta al necesității unui rost, al unui sens în ce faci? 

Năluca: Da, e cam a doua natură, un „ceva” compulsiv care te roade și la care, dacă ai noroc, găsești răspunsuri parțiale. Niciodată complete, niciodată pe toate. E mai degrabă nevoia de a te exprima într-o formă care să nu fie oricum, oriunde, de a-ți „găsi locul”, iar uneori asta poate că înseamnă să nu-l găsești.

Experimentalist.RO: Povestește-ne o întâmplare care ți-a dat o lecție de viață. 

Năluca: Ce îmi vine în minte acum... Săptămâna trecută am fost la un performance experimental care se întâmplă într-o secvență de spații. Și am mers, și am mers, și am dat peste un glob foarte artistic, oglindit într-o fereastră dublă care se reflectă în ea însăși, la fel de artistic și de abstract ca performance-ul în sine. Prin urmare l-am fotografiat cuviincios, pentru ca apoi să constat că era o simplă etichetă de semnalizare pentru pază și protecție lipită acolo. I guess it was a matter of perspective.

Experimentalist.RO: Intuiție sau cercetare in luarea unei decizii? Care a fost ultima decizie importanta profesional vorbind? 

Năluca: Ambele, sunt minunat de complementare. Să nu mai asamblez panorame cu public. N-a mers.

Experimentalist.RO: Cât de important este să explorezi teritorii noi în domeniul tău de activitate și cât de des faci asta? 

Năluca: E extrem de important să explorezi teritorii noi – și cam la fel de important să explorezi lucruri pe care le credeai vechi pe același teritoriu. De câte ori apar.

Experimentalist.RO: Dacă cineva nu te știe ca fotograf care ai vrea să fie primul lucru pe care il vede/asculta/descopera despre tine?  

Năluca: Că sunt unul parțial [pun intended] și asta nu e ceva rău. Și că nu „bușesc” niciodată expunerea, no sir!

Urmăriți-o pe Năluca pe facebook, tumblr sau instagram.  
Facebook: facebook.com/naluca.photography 
Instagram: instagram.com/naluca_photography/
Tumblr: naluca-photography.tumblr.com/



Back Published 06 Sep 2017
0 comments
Choose a cover
Choose