Nick Herciu – De la tehnica de transfer a imaginii la artӑ

/ by Adelina Campean

Pe Nick Herciu l-am cunoscut la Festivalul CooltUrban. De atunci îl tot urmӑresc pe plan artistic. Nick este unul din acei artişti care experimenteazӑ mai mereu şi vrea tot timpul sӑ evolueze, atât tehnic cât şi conceptual. I-am fӑcut de curând o vizitӑ pentru a afla cât mai multe despre artistul experimental Nick Herciu. Nick este originar din Sibiu, iar momentan e stabilit în Cluj-Napoca. Cu toate cӑ a studiat pictura, artistul a ales sӑ meargӑ mai departe pe calea graficii. Ca stil nu putem sӑ-l încadrӑm în ceva anume. Face de toate. Depinde de moment şi de inspiraţie. Cert este cӑ, prin lucrӑrile lui, Nick transmite vise, stӑri fantastice ce te îndeamnӑ sӑ te bucuri, te îndeamnӑ sӑ încerci sӑ faci parte din acea poveste vizualӑ şi sӑ te separi puţin de viaţa realӑ.

“Nu îmi place sӑ fac acelaşi lucru, nu îmi place sӑ fac acelaşi stil. Multe din lucrӑrile mele conţin tehnici extrem de diferite, multe sunt tehnici care de obicei se folosesc doar la transpunerea imaginii şi nu la lucrarea finitӑ în sine. Îmi place sӑ experimentez cu tot felul de texturi şi îmbinӑri de texturi, pentru a pune în evidenţӑ latura naturalӑ a lucrӑrii. Dacӑ folosesc, de exemplu, un animal, încerc sӑ atrag atenţia şi asupra lemnului, astfel încât sӑ expun cât mai bine naturaleţea acelui lucru care este exprimat în lucrare. Consider cӑ experimentarea este foarte importantӑ. În momentul în care nu începi sӑ experimentezi, te blochezi, faci acelaşi lucru, ceea ce poate sӑ fie şi un lucru frumos, dar ce rost are sӑ faci acelaşi lucru, ce rost are sӑ nu faci nici o greşealӑ nouӑ? Se pierde joaca din artӑ, trebuie sӑ ai un pic de bucurie şi un loc calm în care poţi sӑ te joci şi în care sӑ vezi fiecare lucru ce face, fӑrӑ sӑ te temi de ce se întâmplӑ.” 

Aşa cum spunea Nick mai sus, utilizeazӑ în arta lui tehnici ce se folosesc în general pentru transferul de imagine. Dar ce conteazӑ mai mult nu este tehnica în sine, ci cum e folositӑ. Nick foloseşte transferul cu nitrodiluant. A descoperit aceastӑ tehnicӑ întâmplӑtor, în timp ce-şi curӑţa pensulele de vopsea. Nitrodiluantul a cӑzut din greşealӑ pe un print. Imaginea transferatӑ rezultatӑ a aprins un beculeţ în mintea artistului. Aşa s-a hotӑrât Nick sӑ utilizeze aceastӑ tehnicӑ şi sӑ vadӑ cum o poate duce la un alt nivel în lucrӑrile sale. Transferul cu nitrodiluant nu este singura tehnicӑ pe care o foloseşte. 

“Eu nu sunt mulţumit de nivelul la care sunt pe desen. De aceea, am început sӑ merg cӑtre arta digitalӑ. Însa, în momentul în care terminam o lucrare digitală, simţeam cӑ lipseşte ceva. Nu avea materialitate, nu avea defecte, era totul perfect şi sincer, mie nu-mi plac lucrurile care aratӑ mult prea bine. Aşa cӑ am cӑutat tehnici prin care un print se poate transforma ca sӑ arate mai tradiţional, mai organic. Şi aşa am ajuns la transferul cu nitrodiluant. Îmi place cӑ pot sӑ merg atât pe transfer singular, pe monotipie, cât şi pe un transfer selectiv şi sӑ merg pe culori. Astfel pot sӑ obţin o grӑmadӑ de efecte. Mai nou am abordat o nouӑ tehnicӑ de transfer cu folie aurie. Îmi place foarte mult exprimarea bitmap. Îmi place sӑ folosesc linii, puncte, cercuri, tot felul de elemente din care sӑ transpunӑ imaginea. În acelaşi timp, în cazul acestei tehnici, trebuie sӑ am grijӑ cât auriu pun acolo, pentru cӑ poate aluneca uşor cӑtre kitsch. Cu lucrӑrile respective aş vrea sӑ fac o expoziţie personalӑ.” 

În timp ce mӑ uitam printre lucrӑri, mi-a atras atenţia o lucrare în carton, agӑţatӑ pe perete, reprezentând portretul unei gheişe. Mult mai mare decât celelalte lucrӑri aflate în încӑpere, lucrarea în cauzӑ iese în evidenţӑ prin contrast, tematicӑ şi tehnicӑ. 

“Lucrarea aceasta a fost rezultatul influenţei localului L’Atelier asupra mea. Ei au tot felul de lucrӑri din carton, dar sunt fӑcute cu laser-ul. Eu vreau sӑ lucrez cât de mult cu mânuţele mele, îmi place sӑ fac finisajele, sӑ stau pe chestii care dureazӑ ore întregi. Am vrut sӑ lucrez pe ceva înalt ca sӑ pun cât mai mult în valoare liniile cartonului. Formatul pe care am lucrat se înâlneşte destul de des în tripticele japoneze şi tocmai de aceea am mers pe ideea de gheişӑ. Mi s-a pӑrut un model de frumuseţe destul de bine cimentat. Tot timpul, gheişele au fost alӑturate cuvântului frumuseţe. Iniţial am vrut sӑ las culoarea naturalӑ a cartonului însӑ, pe parcurs, am vӑzut cӑ se pierde zona de contrast, aşa cӑ i-am dat şi un strat de negru deasupra. Sunt mulţumit de ceea ce a ieşit şi sincer mai vreau sӑ lucrez în aceastӑ tehnicӑ pe viitor pentru cӑ e foarte fainӑ textura. Materialele sunt destul de ieftine, însӑ e destul de greu sӑ lucrezi în tehnica asta pe dimensiune mare.” 

Dacӑ tot l-am cunoscut la un festival de Street Art, sӑ vedem şi ce pӑrere are Nick despre arta urbanӑ şi despre evenimentele de acest gen. Mai ales cӑ, artistul face parte şi din grupul V-light, grup iniţiat de Sys, unul dintre grafferii cunoscuţi ai Clujului.

“Lucrӑrile urbane, de Street Art încep sӑ iasӑ în evidenţӑ deoarece nu mai sunt stigmatizate atât de rӑu. Înainte Street Art-ul însemna vandalism, oricât de frumoasӑ era lucrarea şi indiferent de cât bine fӑcea locului în care era pusӑ. În ultima vreme imaginea Street Art-ului s-a schimbat. Sunt mulţi artişti în Cluj şi sunt mulţi care nu au pregӑtire propriu-zisӑ în artӑ, însӑ fac lucruri faine. Ideea, din ce am observant eu, e cӑ sunt puţini care încearcӑ sӑ evolueze. Rӑmân la aceleaşi lucruri şi stagneazӑ, sunt mulţi care rӑmân la baze şi se joacӑ cu formele de bazӑ. Pe plan artistic Clujul stӑ bine şi sunt o grӑmadӑ de oportunitӑţi prin care artiştii pot sӑ arate ce pot sӑ facӑ. Evenimentele de artӑ urbanӑ te pun faţӑ în faţӑ cu oamenii de rând şi în acelaşi timp, încearcӑ sӑ educӑ aceşti oameni asupra a ce înseamnӑ Street Art-ul. În momentul în care ţi se spune ce înseamnӑ şi ce vrea sӑ exprime, cum influenţeazӑ dezvoltarea urbanӑ aceastӑ artӑ, începe sӑ sune mult mai frumos. Festivalurile de profil ne permit sӑ transmitem mesajul acesta."

"Arta nu se mӑnâncӑ aşa uşor. Sunt o mulţime de oameni care nu ştiu cum sӑ analizeze o lucrare decât în cazul unei lucrӑri clare. În momentul în care e o lucrare semi-abstractӑ sau abstractӑ, omul de rând nu ştie sӑ o explice. Da, îi plac culorile, dar nu are cunoştinţe despre compoziţie, cromaticӑ, despre diferite tuşe, nu poate sӑ dea valoare locului pentru cӑ nu poate sӑ-i vadӑ valoarea fӑrӑ un sistem de mӑsurare. Şi acolo consider cӑ e o problemӑ mare. E nevoie de educare. În acelaşi timp, consider cӑ toate aceste festivaluri de artӑ urbanӑ fac mai mult bine decât rӑu. Suntem acolo, suntem aruncaţi în faţӑ şi putem sӑ ne spunem punctul de vedere. “

Înainte de a începe o lucrare, Nick vizualizeazӑ deja imaginea finalӑ. Scopul lui în ceea ce face este sӑ ajungӑ la acel nivel în care finalul vizualizat sӑ coincidӑ cu finalul rezultat. Cât despre lucrӑrile sale, atât timp cât sunt apreciate şi oferӑ un sentiment de bucurie şi de calm, Nick e şi el fericit.

“În momentul în care am terminat o lucrare, nu o mai prea vӑd. Adicӑ procesul creativ pentru mine e legӑtura cu acea lucrare. Dacӑ vӑd lucrarea dupӑ douӑ zile de la terminarea ei, deja nu îmi mai place pentru cӑ deja mӑ gândec ce îmbunӑtӑţiri sӑ-i fac. Şi din acelaşi motiv nici nu-mi ţin mult timp lucrӑrile. Întotdeauna mi-a plӑcut sӑ îmi vӑd o lucrare la un prieten acasӑ decât sӑ o ţin în debara, chiar dacӑ nu am vândut-o, pentru cӑ ştiu cӑ el se bucurӑ de ea. Tot timpul sunt pregatit sӑ mӑ despart de lucrӑri pentru cӑ nu am ataşamente faţӑ de ele. “

Una dintre lucrӑrile preferate ale artistului este autoportretul de mai jos. În acest caz a folosit o altӑ tehnicӑ, cmyk, bazatӑ pe suprapunere de layere de culoare. 

“E un autoportret al self-ului şi nu al eu-lui. Tot timpul am avut probleme cu încrederea în mine şi cu faptul cӑ tot timpul analizez lucruri şi uneori gândesc prea profund. Aşa cӑ am fӑcut un autoportret orb, subnutrit, legat care se bazeazӑ doar pe cunoştinţa universalӑ, naturalӑ. Majoritatea dintre noi simţim nevoia unei influenţe mai mari decât noi, o ţintӑ care sӑ dea sens la ce facem. Nu ştim dacӑ o gӑsim, nu ştim dacӑ existӑ, dar ne bazӑm pe asta. Lucrarea aceasta mӑ aratӑ pe mine, aşa cum mӑ vӑd eu. E şi o lucrare tradiţionalӑ. O altӑ tehnicӑ care îmi place mult e tehnica cmyk, bazatӑ tot pe suprapunere. Tehnica e cumva datoratӑ Photoshop-ului. Ideea de a lucra pe layere mi s-a pӑrut foarte tare pentru cӑ apreciam acest lucru şi în picturӑ, mai ales atunci când suprapui mai multe straturi ca sӑ ajungi la umbre. Toate lucrӑrile le gândesc în straturi. Ce ar trebui sӑ fie deasupra, şi tot aşa. Şi curând vreau sӑ şi duc mai departe ideea şi sӑ merg pe o serie de lucrӑri pe straturi. Vreau sӑ-mi fac lucrӑrile sӑ parӑ mai vii, sӑ mişte.”

În continuare vӑ las sӑ vӑ clӑtiţi ochii cu câteva lucrӑri semnate Nick Herciu.




Back Published 10 Jan 2017
0 comments
Choose a cover
Choose