[Grolsch Residence] Folclor urban by Maria Bălan

/ by Grolsch RO

Când stai de vorbă cu Maria Bălan prima oară nu realizezi ce acumulare de forță creatoare și determinare ascunde statura delicată. Calmul și experiența primită din familie păstoresc evoluția artistică a Mariei, dar fără muncă nu există reușită. Ne-a povestit despre devenire și inspirație, despre modele și condiția artistului independent, despre experiența de la Grolsch Residence unde imaginarul desenelor sale s-a mixat cu compozițiile electronice ale lui Alexei Țurcan (Tomma Alistar). Mulțumim, Maria!

Experimentalist.RO: Cum te-ai apucat de desenat? Erai și tu unul dintre copiii care pictează pereții locuinței?

Maria Bălan: Desenez de când mă știu. Provenind din familie de artiști, pictori ca să fiu mai specifică, am fost înconjurată de instrumentele necesare și impulsionată în a face ce vedeam că fac parinții. Din fericire da, desenam pereții din casă, aveam unul special pentru noi, pentru mine și fratele meu pe care l-am umplut cu diverse desene. Desigur nu ne-am rezumat doar la el, am mai folosit vreo doi, unul fiind doar al meu, îmi aduc aminte și azi cum scrijeleam prințese în tencuială cu creionul grafit. Desenam desigur și pe hârtie, o parte din „opere” a fost pastrată și pe câteva dintre ele le mai avem și astăzi. Primele amintiri în ale desenatului sunt chiar cu respectivul perete.

Experimentalist.RO: Ai studiat la Mincu? Ce și cum te-a ajutat în activitatea artistică?

Maria Bălan: Am terminat liceul teoretic, dar am avut acasă doi profesori de desen (părinții) care au facut cât zece licee de artă la un loc. Mincu a avut un rol important în evoluția mea ca artist. M-a învățat să fiu muncitoare, organizată și desigur mi-a simplificat munca atunci când a fost vorba de vedere în spațiu, perspectivă sau partea tehnică a creației. În lucrările pe care le fac încerc să împletesc arhitectura cu arta, să mă joc cu schimbările de plan și de perspectivă, să jonglez cu geometria spațiilor în general și sunt convinsă că acest lucru se datorează anilor de studiu dedicați arhitecturii. În același timp pot zice că a avut și un efect negativ, de care am încercat să scap la facultatea de arte, și anume corectitudinea prea riguroasă a desenului și lipsa plasticității în culoare.

Experimentalist.RO: Cine sunt mentorii tăi spirituali, cei a căror activitate artistică o admiri? 

Maria Bălan: Am avut la UNArte un profesor drag, pe domnul Ion Lazăr care din păcate nu mai este printre noi. Era un exemplu, nu doar ca artist, dar și ca om. Și la Mincu am avut norocul de a avea ca profesor îndrumător un om extraordinar, pe domnul Octavian Neculai care este și scenograf. În rest am o serie destul de largă de artiști care îmi plac și care mă inspiră. Reprezentanții curentului expresionist sunt de exemplu unii dintre ei, dacă am o criză de inspirație mă uit într-un album și îmi trece. Și nu în ultimul rând, activitatea artistică a părinților.

Experimentalist.RO: Spune-ne pe scurt cum ai evoluat să fii artista Maria Bălan de astăzi?

Maria Bălan: Am lucrat foarte mult. M-a pasionat dintodeauna arta și desenul și mi-am dorit să fac din asta o meserie. Încă din generală voiam să urmez drumul ăsta, în liceu s-a ajuns la arhitectură, dar a fost o alegere influențată și de părinți, o variantă mai profitabilă ca să zic așa, de a face ceea ce îmi place. Mi-am dat seama însă că arhitectura nu înseamnă doar desen și m-am hotărât când eram în anul doi că după ce îmi voi da diploma, mă voi duce la grafică la UNArte. Și asta am și făcut dar repet, am lucrat foarte mult, am fost dedicată cauzei ca să zic așa. 

Experimentalist.RO: Deci ce crezi ca este esențial în evoluția unui artist? Top3? 

Maria Bălan: Munca, munca și iar munca.

Experimentalist.RO: Ce teme te inspiră, unde îți găsești inspirația?

Maria Bălan: Încerc să evadez din realitatea de zi cu zi explorând imaginația minții umane. Mă fascinează arta evului mediu și cercetez foarte mult zona asta a imaginarului colectiv, a ființelor fantastice și a creaturilor ciudate. Îmi place tot ce ține de ritual, de superstiție, de tradiție. În același timp am o atracție constantă față de portret, un subiect drag mie de foarte mult timp. Deci încerc să scormonesc în imaginația mea, dar în același timp mă raportez și la ceea ce văd în jurul meu. Inspirație e la tot pasul, doar să fii destul de receptiv și atent la ce se întâmplă în jurul tău. Și desigur, puțină cercetare nu strică atunci când îmi trece o idee prin cap.

Experimentalist.RO: Ai un proiect de ilustrație tribut Pink Floyd. Povestește-ne un pic despre ce este vorba.

Maria Bălan: Da, este vorba despre o carte de artist, care a pornit de la o temă de facultate și a reușit să devină un mic obiect tipărit în douăzeci de exemplare. Am fost inspirată de albumul „Animals” al celor de la Pink Floyd. În perioada respectivă citeam și cartea „Ferma Animalelor” a lui Orwel și, fiind atrasă de ideea de animale ce reprezintă diverse tipologii umane, am încercat să construiesc o ilustrație în continuă desfășurare în care apar rând pe rând aceste „personaje” într-un cadru ce se tot schimbă și în care apar elemente din viața de zi cu zi (inclusiv clădiri din București). Pe tot parcursul desfășurării firului narativ există un element care se repetă: este cutia pe care societatea are grijă să o pună pe capul tuturor. La final, cutiile zboară…

Experimentalist.RO: Ai avut o seară de live drawing la Grolsch Residence. Cum a fost? Te-a inspirat în desen improvizația muzicală a lui Alexei (Tomma Alistar)?

Maria Bălan: A fost o experiență plăcută pe care aș repeta-o oricând. Începutul a fost timid, dar odată cu muzica pe care Alexei o compunea am căpătat o stare de bine și o energie pe care am pus-o acolo pe hârtie.

Experimentalist.RO: Chiar înainte de Grolsch Residence ai răspuns “call-ului for artists” și două din lucrările tale au fost selectate de artiștii rezidenți pentru a fi expuse în Galeria Experimentalist. Cum a fost ca Dan Amariei să îți aleagă lucrarea pentru a fi expusă? 

Maria Bălan: M-am bucurat și am fost chiar flatată având în vedere că în liceu eram mare fană OCS și primul concert pe care l-am văzut într-un club din București a fost al lor. Am facut chiar și o poză cu Dan cu acea ocazie, o am și în ziua de azi. Eram super emoționată și fericită. Cine ar fi crezut că peste ani drumurile noastre se vor întâlni într-o zonă creativă!

Experimentalist.RO: Ai tabieturi cand te apuci de desenat? Cum lucrezi, când unde? Există ordine și disciplină sau răspunzi când te cheamă muza artistică?

Maria Bălan: Îmi place să fie ordine înainte să mă apuc de lucru. Apoi fac dezordine ☺). Cu muzica la maxim. Și să cânt și eu. Momentan lucrez acasă. La anul sper să îmi iau un atelier pentru că acasă e destul de dificl să fii 100% focusat pe ce lucrezi. 

Ordine la nivel de inspirație nu pot sa zic că e, în ciuda faptului că sunt un soi de clean freak, la capitolul organizare stau cam prost. Mă apuc de multe lucruri în același timp și lucrez la ele concomitent, în funcție de stare și chef. De exemplu acum lucrez la o xilogravură, am schița terminată pentru a picta o pânză, lucrez și la o serie de ilustrații cu ființe din folclorul românesc și la niște ilustrații de carte. Și mai am un proiect în desfășurare pe care l-am pus puțin pe pauză în perioada asta.

Experimentalist.RO: Cum a fost 2016 pentru tine și cu ce gânduri te îndrepți spre noul an?

Maria Bălan: A fost un an aglomerat, dar foarte prolific. Mi-am început „cariera” de liber profesionist, lucrez și pentru mine (lucru pe care înainte nu prea îl făceam). Am avut diverse activități artistice, destul de variate (de la arta murală la identitate de festival). La anul sper să fie la fel, dacă nu chiar mai încărcat. Îmi place să fiu activă și să am tot timpul ceva de făcut!




Back Published 08 Dec 2016
0 comments
Choose a cover
Choose