[Grolsch Residence] H A R A - artista care dă share la vis

/ by Grolsch RO

Îi urmărim cu mare interes activitatea artistică. Ne-am cunoscut mai îndeaproape anul trecut la Experimentalist Gallery unde a expus, iar anul acesta am invitat-o în persoană cu instrumentele de desenat la Grolsch Residence, pentru o sesiune de “live drawing”.

Experimentalist.RO: Cum ai început să desenezi? Când a aparut chemarea? De unde-ți vine numele HARA? 

HARA: Am început să desenez când eram copil (ca toată lumea) și mi-a plăcut atât de mult, încât nu m-am mai oprit. Nu știu daca i-as spune chemare, ci mai mult nevoie spirituală. Pentru mine desenul este ceva foarte personal, o activitate fără de care simt că nu aș fi completă. Cât despre HARA… e prescurtarea numelui meu de familie – Harasim, și e porecla pe care mi-au dat-o prietenii din liceu pentru că în grupul nostru mai erau deja doua Ioane.

Experimentalist.RO: Cum e cu jobul? Există e full time? 

HARA: Lucrez full-time într-o agenție de publicitate, dar nu am folosit desenul până acum la muncă. Mi-aș dori ca la un moment dat, pe viitor, să fac freelance pe ilustrație.   

Experimentalist.RO: Ai fost ajutată, inspirată, motivată de cineva anume sa continui? 

HARA: Da. Mai întâi de mine. După ce am terminat liceul m-am lăsat de desen pentru că nu consideram că am talent și că e o ambiție stupidă. Apoi, în anul trei de facultate mi-am dat seama că dorința mea de a desena e prea mare decât ce cred alții despre talentul meu, așa ca m-am apucat din nou. Apoi, am parte de inspirație, motivație, cum vreți să îi spuneți voi de la mama, prietena mea cea mai bună, Sabina și prietenii cu care împărtășesc aceeași pasiune: Mura, Bine Scris, Vlad Băcescu, Paula Rusu, Ioana Șopov și Andrei Nicolescu. Ei sunt mereu acolo când am nevoie de un sfat, de o vorbă bună, de o încurajare sau de un feedback.  

O altă sursă de energie ca să muncesc și să devin mai bună sunt artiștii pe care îi urmăresc: Tran Nguyen, Boris Pelcer, Jean Pierre Roy, Valle, Pat Perry, Aykut Maykut, Hsiao Ron Cheng, Yuri Shwedoff și mulți mulți alții.

Experimentalist.RO: Ce studii ai dacă sunt în domeniu și cum a fost școala? 

HARA: Nu am studii în domeniu, deși mi-aș fi dorit. Însă în final am ales să mă duc la profil de mate-info bilingv engleză când am intrat la liceu pentru că îmi plăcea și matematica. Apoi, am terminat facultatea de Metalurgie, cu specializarea Ingineria și Protecția Mediului în Industrie. Nu am mai fost la master pentru că mi-am dat seama pe la final că desenul e dragostea numărul unu și că merită să urmez drumul ăsta dacă mă face fericită. La școală nu a fost deloc ok din punctul meu de vedere. Nu învățai nimic folositor, lecțiile constau în a copia informația de pe slide-uri de power point, iar la examene se copia în prostie. Am avut bursă în primii ani, apoi am renunțat să mă mai obosesc cu învățatul pentru că am descoperit voluntariatul și mă împlinea mai mult.

Experimentalist.RO: Ai ceva colegi, profesori de care te leagă amintiri plăcute sau prietenii prezente? 

HARA: O amintire plăcută e legată de profesoara de franceză din liceu. Ea mă încuraja mereu să desenez. Partea proastă e că am pierdut toată franceza pe care o învățasem până atunci. Partea bună este că a crezut în mine și că m-a trimis pe drumul ăsta. Nu am păstrat prietenii cu oamenii din școală, fie liceu sau facultate, pentru că nu aveam multe lucruri în comun. Am rămas cunoștințe cel mult. Pe prietena mea cea mai bună o știu de când eram în liceu, dar am studiat în locuri diferite. Se pune? Am crescut împreună, ne-am maturizat împreună și o consider sora mea.

Experimentalist.RO: Multe dintre lucrările tale sunt inspirate de propriile vise. De aici vine probabil și suprarealismul din ele.

HARA: Toată seria “Dreamworld” e inspirată de un vis pe care l-am avut ascultând albumul “Sleep” al lui Max Richter. Iar în restul se mai află mici fragmente din alte vise. 

Experimentalist.RO: Desenezi preponderent digital. 

HARA: Da, m-am îndrăgostit de arta digitală în ziua când am primit o tabletă grafică Wacom de la un prieten. Asta a fost acum patru ani. De atunci am desenat în cea mai mare parte digital. Nu sunt o persoană foarte răbdătoare, dar încerc să devin. Aș vrea să petrec mai mult timp studiind anatomie și mediul înconjurător pentru că de multe ori mă frustrez când nu reușesc să desenez ceva. De anul trecut m-am întors și la desenul pe hârtie. Am început să fac ilustrații în cerneală. Mi se pare că acolo am alt vibe decât pe digital. Și aici am mai multă răbdare pentru că nu există “undo” și dacă greșesc așa rămâne. Așa că sunt atentă cum trag liniile și cum folosesc spațiul încât să nu fac greșeli prea multe.

Experimentalist.RO: Ce alte medii explorezi?

HARA: Mai bine zis ce medii vreau sa explorez. Mi-am cumpărat culori în ulei ca să vad ce îmi iese și mie, dar până acum nu am apucat să încep decât un tablou. M-am tot încurcat în diverse activități și proiecte și nu am apucat să explorez foarte mult zona. Dar îmi doresc foarte mult să văd ce iese din asta. 

Experimentalist.RO: La ce lucrezi acum? 

HARA: Am inceput să fac zilnic niște doodle-uri. Proiectul se numește Daily Random Doodles și scopul este să fac un doodle care îmi ia cel mult 15 minute. Recunosc că uneori am trișat și am stat și 30 de minute la un desen. E un proiect care îmi place mult pentru că de data asta am pus mai mult accent pe partea de concept și mai puțin pe cea de execuție. Important e să transmit o anumită idee. Simt că e un exercițiu bun de gandire și de sintetizare.

Experimentalist.RO: Îmi aduc aminte că la un moment dat ai postat aici pe platformă, un experiment în care ne arătai ce ai desenat ascultând diverse muzici. Asculți deseori muzica in timp ce desenezi? Ce e in playlistul tau acum? 

HARA: Muzica și desenul merg mână în mână. Mereu ascult muzică, mereu caut piese sau formații noi. E la fel de importantă ca desenul pentru mine. 

În cea mai mare parte a timpului stau pe YouTube unde mi-am facut multe playlist-uri pe diverse genuri. În general ascult cel mai des piesele pe care le am la favorites până le știu pe de rost sau mai am momente când ascult exclusiv doar un artist/formație gen Max Richter, Radiohead, Kali Uchis, Honne, Underworld, Bob Moses, M83, La Femme, Dustin O’Halloran, Ólafur Arnalds, Jóhann Jóhannsson, Black Atlass și muuuulți alții. Aleg muzica în funcție de starea pe care mi-o doresc în momentul respectiv.  

Experimentalist.RO: Cum a fost pentru tine să participi la seara de mix muzică – desen live în care tu ai desenat și Alexei Țurca (Tomma Alistar, Travka) a făcut un live session de improvizație? Cum a fost această experiență pentru tine, ți-a influențat lucrarea muzica lui?

HARA: A fost seara perfectă pentru mine. Muzica lui Alexei m-a influentat in sensul ca la un moment dat am uitat ca eu trebuia sa desenez si am devenit spectator. Cred că m-am pierdut vreo 5-10 minute într-o bucată care îmi plăcea foarte mult și apoi am realizat că țineam tocul în mână și că nu desenam nimic. Mi-a plăcut foarte, foarte mult. Nu îl mai ascultasem până atunci, dar în seara aia am devenit fană.  

Experimentalist.RO: Daca ar fi să colaborezi cu un muzician pentru un artwork de album sau chiar un video, cine ți-ar plăcea să fie?  

HARA: Întâmplarea e că am colaborat deja cu băieții de la The Bridge Committee pentru albumul Romanglish anul trecut. Eu le-am ilustrat coperta și mi-a plăcut foarte mult experiența. Cu siguranță mi-ar placea sa mai lucrez la artwork de albume de muzica daca s-ar ivi ocazia. Aș vrea super mult să colaborez cu Max Richter – el mi-a inspirat stilul de desen în cerneală. Am ascultat albumul SLEEP noaptea, într-o perioadă în care nu puteam să dorm bine, și atunci am visat genul de oameni pe care i-am desenat și in seara de live drawing la Grolsch Residence. Practic, mi-ar face plăcere oricând să lucrez la un artwork de album atâta vreme cât e pentru o muzică ce-mi place și cu care rezonez. Asta e condiția principală.

Experimentalist.RO: Care este cea mai mare bucurie pe care ți-o aduce desenatul? 

HARA: Cea mai mare bucurie e desenatul în sine. Am avut chiar două momente în viața asta când în timp ce desenam simțeam foarte multă adrenalină, îmi bătea inima și efectiv eram plină de fericire că fac asta. Iar alte bucurii legate de desen sunt prietenii pe care îi am. Dacă nu făceam asta acum, evident că aș fi avut altă viață. Sunt recunoscătoare că am urmat acest drum și că mi-a adus alături de mine toți oamenii pe care îi cunosc acum.

Experimentalist.RO: Care ar fi cea mai mare realizare la care te poți gândi acum?

HARA:  Cea mai mare realizare a mea cred că e spirituală. Obișnuiam să fiu o persoană nervoasă și neputincioasă, însă de când am plecat de acasă și mă întrețin singură m-am calmat și am altă atitudine. Îmi mai revin gândurile negative, dar mă lupt cu ele. Acum sunt într-un proces constant de modelare a psihicului și încerc să scap de blocajele mentale legate de ce pot și ce nu pot să fac. Pentru asta mi-am făcut o agendă în care îmi notez fragmente din articole care mă inspiră sau orice vorbă bună. Mereu recitesc ce am scris și încerc să internalizez ideile de acolo.

Experimentalist.RO: Ai vreodată pană de inspirație? Cum te tratezi când/dacă apare? 

HARA: Nu am. La mine ideile vin cam așa: ca un flash în creier noaptea înainte să mă culc, în vis (de unde fur idei), sau pur și simplu încep să desenez și descopăr desenul, ideea, pe măsura ce adaug elemente la el. 

Experimentalist.RO: Cu totii procrastinăm, cum ne pricepem mai bine… Care e cel mai plăcut mod de a pierde timpul pentru Hara? 

HARA: Știu că la un moment dat am pierdut două zile uitându-ma la toate postările de pe The Cringe Channel (o pagină de Facebook). 

De obicei pierd timpul pe net căutând chestii care mă amuză, mai citesc manga sau ma uit la anime-uri și seriale. Încerc totuși să evit să mă apuc de seriale noi pentru că dezvolt o obsesie și nu mă opresc ușor. 

Cea mai recentă obsesie a mea este Mr. Robot pe care l-am revăzut deja de 5 ori ca să aflu indicii și după fiecare episod intram și pe Reddit ca să citesc ce teorii au alții. La fel de mult timp am pierdut cu jocurile pe calculator. Ultima oară începusem să joc Assassin’s Creed Unity și nu am făcut aproape nimic vreo două săptămâni. Bine, pentru mine nu e tocmai timp pierdut pentru că iubesc jocurile. Dar obișnuiesc să întrec măsura. Așa că și de jocuri mă apuc mai rar când știu că am proiecte de făcut.

Ne plac mult artworkurile HARA, atât de mult că pe unele le-am purta. Și din fericire sunt de găsit pe tricouri la Printoteca sau în format print de perete, direct la artistă, pe alese, aici.  Ce idee bună de cadou, nu? ;)



Back Published 23 Nov 2016
0 comments
Choose a cover
Choose