Festivalul Antagon - la Timișoara se adună, de trei ani, teatrul liber

Experiente / by Roxana Moraru

Începând de acum trei ani, în Timișoara, pentru opt zile pe an, bucuria înseamnă festivalul Antagon. Spectacole ale trupelor de teatru independent din toată țara, nesfârșite povești cu actori, artiști, muzicieni, expoziții foto, concerte, seri de filme, povești de pe platane, plimbări în soare și în ploaie, apluadat până ne-au durut palmele, asta a însemnat Antagon al III-lea.

După cum am fost obișnuiți, prima zi a festivalului a început acasă la Auăleu, cu un spectacol propriu, Ferma. Da, are legătură cu conceptul poveștii lui George Orwell, dar cei de la Auăleu au interpretat totul în stilul lor. Astfel că muzica, versurile, costumele și recuzita sunt 100% originale. Mai multe detalii vă las să descoperiți chiar voi, chiar dacă sunteți sau nu din Timișoara, căci spectacolul mai călătorește și el.

Luni, festivalul ne-a adus la AMBASADA Experimentalist hub unde am văzut spectacolul celor de la Unteatru, „Ce învârte omul drept”, după Platon. Maria Balabaş şi Nicoleta Lefter au adus textele lui Platon din „Republica”, „Phaidros”, „Ion”, „Phaidon”, „Alcibiade” și puțin din Don Quijote în epoca modernă, arătându-ne că problemele de atunci sunt mai actuale ca niciodată. Iubirea, dreptatea, moralitatea, iluziile şi libertatea, răutatea şi bunătatea au fost principalele teme dezbătute. Seara a continuat cu un etaj mai jos, alături de Mircea Tiberian și The Twisters care au adus cu ei Jazzy Tarot, o joacă cu multă fantezie și plină de entuziasm. 

A doua zi am fost martori, tot la AMBASADA, la o „Cerere în căsătorie”. După textului lui Cehov, cei de la Teatrul de Artă ne-au făcut să trăim, alături de ei, intensitatea emoțiilor unuia dintre cele mai importante evenimente din viață. Prin prisma personajelor intrepretate de Florentina Năstase, George Constantinescu și Valentin Terente, am văzut cât curaj îți trebuie să faci o astfel de cerere, cum poți să faci pasul ăsta fără să-l ai și câte obstacole pot apărea până să se întâmple. Asta pentru că nu-i oportunitate mai bună decât o asemenea perioadă pentru ca toate problemele între cele două familii vecine să iasă la iveală. Dar ca în orice poveste fericită, dragostea a truimfat și nu a mai contat nici frica, nici bârfele, ori acordul sau împotrivirea tatălui. Un spectacol savuros care ne-a ținut cu zâmbetul pe buze chiar și o vreme bună după ce s-a terminat. 

A treia zi a continuat acasă la Auăleu unde au fost proiectate scurt metraje și documentare. Printre ele și „Cinema, Mon Amour” un film pe care-l poți îndrăgi de la prima vizionare, chiar dacă ești sau nu cinefil, pentru că îți arată cât de departe poate merge pasiunea pentru ceva în care crezi cu adevărat. Documentarul prezintă povestea lui Victor Purice, managerul și fostul operator al cinematografului Dacia Panoramic din Piatra Neamț. Trăind în epoca de aur a cinematografiei, el își dorește să readucă în atenția publicului această artă. Sprijinit de cele două angajate, Cornelia și Lorena, el se luptă zi de zi cu toate neajunsurile, chiar și cu prețul de a fi departe de familia lui care trăiește în Italia de ani de zile. 

Iar pentru că, recent, teatrul Auăleu a împlinit 11 ani, Oana Stoian le-a dedicat expoziția cu aleași nume, „11 ani de Auăleu”, care a avut vernisajul miercuri, în cea de-a patra zi a festivalului. Tot atunci, trupa Auăleu a adus în fața publicului spectacolul HUOOOOO. Tragicomedia aduce în centrul atenției, prin prisma celor două personaje, un jandarm și o fostă profesoară protestatară, teme politice și sociale contemporane. Iar seara nu s-a încheiat odată cu spectacolul, ci a continuat cu povești de pe platane cu Rapala și Christine. 

Ziua de Joi a adus un spectacol al celor de la Reactor de creație și experiment. „Nu cred că o să-mi treacă vreodată” cuprinde trei povești în una, a celor trei performeri, care adaugând ficțiune confesiunilor lor, au creat un spațiu în care chiar și publicul este invitat să își pună întrebări despre fragilitatea și lucrurile greu de depășit din viața fiecăruia. Totul a continuat cu un concert al părintelui muzicii electronice din România, Radion. Sunetele create prin propriile experimente au făcut publicul să danseze încontinuu, fapt ce l-a determinat pe artist să nu-și mai dorească să plece. 

Despre BaBa ZuLa, concertul de vineri seara, pot să spun că e genul care te hiponotizează în sensul că te face să uiți că mai exită și alte lucruri pe lume în afară de ce se întâmplă acolo, atunci. Muzica tradițională turcească în combinație cu soundurile moderne și psihedelice, comunicarea artiștilor cu publicul și cântatul din mijlocul acestuia au transformat evenimentul de La Căpițe într-un concert pe care nu-l vom uita. 

Sâmbătă, publicul Antagon a avut parte de spectacolul Asylum al Teatrului Labirint, de „Sub pământ” al celor de la O2G, de un concert la frunză susținut de Nucu Pandrea și de o expoziție cu 300 de pești de sticlă „din ăia care se puneau pe teleu”.

Ultima zi a festivalului a început cu „Apolodor” , adică cu Ada Milea, Dorina Chiriac, Alex Bogdan, Radu Bânzaru. Nimic mai frumos într-o duminică dimineața decât să stai la soare „La Căpițe” și să asculți povești despre pinguinul călător. Totul s-a înceiat cu o „Noapte furtunoasă”. Povestea o știți cu toții, este cea scrisă de Ion Luca Caragiale. Dar, și de această dată, interpretarea celor de la Auăleu este inconfundabilă. Totul se desfășoară la lumina lumânării, iar spectatorii au ocazia să stea la masă, să se simtă, la propriu, parte din spectacol, să trăiască alături de cele șapte personaje fiecare emoție. Pe scurt, un spectacol la care am aplaudat sincer, până ne-au durut palmele.

Iar de pracă spectacolele, concertele și expozițiile nu ar fi fost de ajuns, și la Antagon al III-lea, la fel ca la celelalte două, ne-am bucurat și de povești în grădină, zâmbetele revederii cu actorii din trupele care au mai fost la festival, de prieteni noi și vechi, de oameni minunați și de refuzul de a accepta că e gata încă o ediție. Abia așteptăm să aplaudăm și în 2017. 

Antagon Festival a avut loc pentru prima dată în 2014, când spectatorii care au îndrăgit evenimentul au convins organizatorii că e nevoie de o următoarea ediție. Încă de atunci, scopul a fost de a oferi trupelor de teatru care dezvoltă spectacole în regim independent, un mod de a prezenta spectacolelel lor în fața publicului timișorean. 

Foto: Gabriel Amza




Back Published 01 Jun 2016 Experiente
0 comments
Choose a cover
Choose