Every you, every me. De vorbă cu Moonassi - artistul sud-coreean care desenează invizibilul.

/ by Grolsch RO

L-am întâlnit pe Dae-Hyun Kim ala Moonassi în luna ianuarie la Bangkok. Era vecinul “de perete” a lui Saddo, pictând primul mural. În zilele ce-au urmat nu mi-am putut lua ochii de la peretele acela. Dae-Hyun păstrează contrastele chiar și în procesul de creație, probabil fără să realizeze. Suprafața de lucru era imensă, detaliile de compoziție minuscule, răbdarea artistului, fascinantă. Am vorbit despre cât de importantă este încrederea pentru un artist aflat la început de drum, despre șanse, despre planurile sale de a călători și de a picta pereți în lumea largă.

Dae-Hyun Kim vine din Coreea de Sud. Cultivă culoarea locală prin arta lui – un mix fascinant de formă tradițională și reflecții asupra contradicțiilor cotidianului. 

În 2008 a început o serie de desene sub forma unui jurnal vizual pe care l-a intitulat Moonassi. A devenit cunoscut datorită world wide web-ului și a colaborat cu The New York Times, Kitsune, Lomography, mulți muzicieni, labeluri și buticuri de creație. Puterea de seducție a artei sale de inspirație orientală funcționează ca o magie.


Desenele lui sunt minimaliste, dar reprezintă în același timp o demonstrație a răbdării prin cultul declarat al detaliului. Simplitate în cerneală neagră, iar simplitatea aceasta este textura perfectă pentru a arăta gândurile complexe ale artistului despre dualitatea omenească. 

Experimentalist.RO: Cum de te-ai apucat de desenat? 

Dae-Hyun Kim: Mi-am dorit să fac asta de când eram foarte tânăr. Am mers la Universitatea de Artă, dar de fapt nu am crezut niciodată serios că aș putea fi artist. Cred că aveam 6 sau 7 ani și am mers într-o excursie la munte cu tata. Am desenat ce-am văzut, aveam temă de școală să ținem un jurnal desenat cu ce făceam în fiecare zi. Tata a văzut desenele și i-au plăcut. M-a lăudat și asta a contat mult. Asta e cam prima amintire pe care o păstrez despre desenele mele și este și prima încurajare pe care am primit-o. Apoi, când am ajuns la universitatea, arta contemporană nu prea m-a atras și nu m-am dus în direcția aceea. Mi-a plăcut pictura tradițională, așa că am căutat acolo o cale de a mă exprima.

Experimentalist.RO: Ai studiat Pictură Orientală. 

Dae-Hyun: Da, asta mi-am dorit. Am vrut să fac artă mai tradițională, să zicem, așa că mi-am luat de acolo mijloacele de expresie și am început această serie de desene, pe care am intitulat-o Moonassi. La momentul respectiv nu mă gândeam că o să devin un artist pe bune, așa că mi-am luat un job de designer full time. Job pe care l-am avut timp de 6-7 ani. În fiecare zi, după birou, ajungeam acasă, desenam pentru Moonassi și postam online. Nu e ușor să găsești încredere ce faci când ești artist pentru că la început nu câștigi niciun ban din ceea ce faci. Cred că sunt mulți artiști mari care din păcate nu au șansa de a-și expune lucrările în fața lumii sau care nu au din ce să trăiască așa că trebuie să renunțe să facă artă ca să muncească să își câștige existența. E vorba și despre noroc.

Seul, Coreea de Sud. Dae-Hyun s-a întors aici după ce a locuit câțiva ani în Europa. L-am rugat să ne facă niște recomandări – ce să vizităm, unde să mergem dacă ajungem vreodată la Seul? 

Dae-Hyun Kim: Am avut niște prieteni din Europa în vizită. Depinde ce anume cauți, eu aș recomanda niște muzee faine cum e MMCA (National Museum of Modern and Contemporary Art) cu o aripă care s-a deschis relativ de curând aproape de Palat. Deci acolo ar fi de mers. Apoi ați putea vizita un cartier deosebit – Bukchon Hanok a fost păstrat ca un sat tradițional și puteți vedea multe clădiri păstrate cu arhitectura tradițională. Am locuit și eu în zonă o vreme, după ce m-am întors de la Viena. Dacă mergeți acolo veți avea o experiență interesantă pentru că deși cartierul și-a păstrat arhitectura veche, oamenii care locuiesc acolo au un stil de viață cât se poate de modern. Ați putea de asemenea să dați o tură prin locurile mai hipsterești din Seul dar nu vă pot recomanda ceva anume pentru că locațiile se tot schimbă. Însă o galerie de artă mica sau cum o cafenea ascunsă, sigur veți găsi așa ceva.

Experimentalist.RO: Cum se desfășoară o zi normală din viața ta? 

Dae-Hyun: Păi mă trezesc pe la 10 și dacă am ceva proiect comisionat lucrez la acela sau dacă pregătesc o expoziție – lucrez la asta. În unele zile merg la universitate unde predau Arte Aplicate.

Experimentalist.RO: Cum este văzut stilul tău în Coreea de Sud? E perceput ca artă din zona tradițională, e ceva mai deosebit sau se încadrează bine în arta tradițională?

Dae-Hyun: Hmm, cred că nimeni nu poate defini exact arta sud-coreeană. Sunt câteva lucruri tipice care ar putea fi identificate ca artă tradițională. Există într-adevăr câteva leitmotive – 5 culori, câteva modele, desene figurative tipice care apar in toată pictura orientală. Deci oamenii recunosc pictura tradițională. Puteți merge la galeriile de artă vechi și acolo sunt expuse multe lucrări de gen. Problema e că doar aici le poți vedea.

Experimentalist.RO: Arta ta are un stil tradițional, conceptele sunt însă moderne.

Dae-Hyun: Da, sunt idei extrase din viața de zi cu zi. În Coreea, oamenii cred că sunt ilustrații moderne, nu li pare că seamănă prea mult cu pictura clasică. Apoi, coreenii nu prea se exteriozează, nu prea știu ce părere au despre lucrările mele. Occidentalii, prin comparație, sunt mult mai darnici cu impresiile și își arată aprecierea în diverse moduri. De exemplu, am primit mai multe mesaje de la oameni care-mi cereau permisiunea să își facă un tatuaj cu unul dintre desenele mele. Și chiar și-au făcut.

Interviul a avut loc în spațiul care urma să găzduiască expoziția lui Dae-Hyun în mai puțin de 48 de ore, așa că l-am întrebat și de viitoarele expoziții. Îți dorește să călătorească mai mult, iar viitoare posibile expoziții aflate în discuție la momentul discuției noastre urmau să-l ducă la Oslo, Moscova și probabil și în Germania. Dae-hyun își dorește să revină în România unde a expus la Cluj, la Fabrica de Pensule (octombrie 2015). Aflați aici cum a fost. Cine știe, poate o nouă expoziție sau un mural chiar, o să-l readucă în zonă curând.

Experimentalist.RO: N-ai mai desenat niciodată un mural.

Dae-Hyun: Nu... aici în Bangkok, la Bukruk Festival, e chiar prima oară. Am vrut să lucrez cât mai detaliat, așa cum fac de obicei, așa că am ales un perete mai mic. Îmi place să lucrez așa, e o ocazie bună să vorbesc cu localnicii, să mă împrietenesc cu ei, să interacționez. Îmi place senzația, m-aș putea obișnui cu asta. Mi-ar plăcea să desenez mai multe murale pentru că asta m-ar face să călătoresc și să văd locuri noi.

Experimentalist.RO: Conceptul dualității este omniprezent în arta ta.

Dae-Hyun: Dualitatea este prin definiție o parte importantă a naturii umane. Știți situațiile în care simți un disconfort, când eziți să acționezi pentru că simți că te oprește ceva, aceasta este manifestarea dualității interioare a fiecăruia dintre noi. În fiecare dintre noi există un “eu și un tu”. Poate fi vorba despre mine și despre tine, dar dualitatea poate veni din orice pereche – eu și societatea, eu și părinții mei etc.

Moonassi este un concept din spiritualitatea budistă. Ar însemna un “eu golit de tine”. Asta spune învățătura budistă – că trebuie să uiți de tine însuți. Pentru că asta facem fiecare dintre noi, tot timpul ne gândim la noi înșine. Întotdeauna vrem câte ceva, avem tot felul de dorințe. Când uiți de toate acestea și de tine însuți atunci ajungi să fii m o o n a s s i. 

Experimentalist.RO: Această detașare despre care vorbești este inspirațională și se reflectă în creațiile tale. 

Dae-Hyun: Nu, nu sunt acolo, dar mi-aș dori să fiu mai aproape de această stare. Se întâmplă când desenez – uit de mine.

Moonassi este o inspirație continuă pentru alți artiști. A realizat coperți de album pentru mai mulți muzicieni, iar labelul Kitsune a ales să ilustreze o compilație cu artworkurile lui Moonassi. Mixul este mai mult decît reușit, ascultați-l aici:  

Coreografa americană Julia Cost și trupa ei de dansatori au realizat un spectacol inspirat de artworkurile Moonassi. 
“I am always interested in the differences between the two. Me and others, two different kind of people, two different personalities in one person. We communicate with each other in our own language because we all agreed to use words with the same meaning. But we also know that it can be wrong. Sometimes we say, “I want something”, although we really don’t want it. Sometimes we say “yes”, while we don’t agree with something. But people don’t seem to mind this difference between inside and outside. I think we communicate with each other in good understanding of this gap. I want to show this dual communication inside and outside, depicting the transparent veil each of us have.” 

Moonassi

Artist Website

Artist Instagram

Interviu realizat de Irina Petrovici. 



Back Published 27 Apr 2016
0 comments
Choose a cover
Choose