Artă urbană made in Ro, la Bangkok: Saddo și Aitch, la Bukruk Urban Arts Festival (I)

/ by Grolsch RO

Ilustrator si muralist consacrat, Saddo este un artist nomad cu semnături murale răspândite pe trei continente. În mai puțin de 2 săptămâni va fi prezent în Bangkok (Thailanda), la Bukruk – Urban Arts Festival. El și Aitch reprezintă creativitatea românească în line-up-ul unui festival care aduce arta urbană europeană pe străzile și în galeriile de artă tailandeze. Susținem acest demers și vă aducem în curând nouătăți de la fața locului. Până atunci am stat la povești cu Saddo despre mixul de inspirații, orașele în care a locuit, pereții cu care are fantezii murale, devenirea artistului și o colecție ideală de artă. Pentru că poveștile s-au lungit revenim cu partea a doua interviului în care aflăm mai multe despre Festivalul thailandez Bukruk 2016 în al cărui lineup strălucesc Aryz, Daan Botlek, Daehyun Kim, Fikos, Roa, Martha Cooper. Și Saddo și Aitch. ;)

Experimentalist.RO: Când a apărut Saddo? Numele, stilul, artistul… Care e legenda, povestea?

SADDO: Not really o legendă sau o poveste teribil de interesantă. Acum vreo câțiva ani, 8, 9, 10 ani, nu mai știu exact, după ce am terminat facultatea, nu prea știam ce-i cu mine, am descoperit graffiti și street art așa, direct, fără intermediar, într-o scurtă călătorie în US. Întâmplător, venind dinspre un muzeu de artă în Boston am trecut pe lângă un teren de basket unde era un mural, care pentru mine a fost mult mai inspiring si actual decât arta din muzeu. Și de acolo am pornit, am început să mă interesez de street art, graffiti, să cunosc oameni din România și din alte țări, să colaborăm, etc. 

La Cluj, împreună cu niște prieteni foarte drăguți am făcut un grup, The Playground, eram toți super pasionați și activi, ne întâlneam, făceam stickere, tăiam paste-up-uri, stencil-uri, ieșeam la pictat chestii, a fost foarte fun. Atunci, în perioada aia am început să mă semnez și să taghez cu Saddo, iar stilul s-a dezvoltat, s-a modificat în timp, încă mai e în schimbare, tot timpul trec prin faze. Acum probabil că dacă aș merge iar în Boston aș trece pe lângă acel graffiti fără să-l bag in seama si as descoperi o gramada de chestii foarte misto si inspiring în acel muzeu de artă.

Rise of The Bird People, Saddo. 

Experimentalist.RO: Sursele de inspirație ale lui Saddo sunt…

SADDO: Am avut super multe surse de inspirație și influențe de-a lungul timpului, de ceva timp lucrările mele au început să devină mai simple, mă inspiră tot felul de patternuri florale, ilustrații de călătorie, lucrările lui Walton Ford, Henri Rousseau, miniaturi islamice, imagini cu animale, păsări, costume și mituri din diferite zone ale lumii etc.

Experimentalist.RO: Cui îi ești recunoscător?

SADDO: Îi sunt recunoscător Helianei (aka Aitch), pentru toate sfaturile și challengeurile pe care mi le-a dat, m-a ajutat super mult să încerc chestii noi din punct de vedere tehnic sau tematic, mă ajută în continuare tot timpul. Și de asemenea îi sunt recunoscător lui Derek (aka Other aka Troy Lovegates) pentru că m-a învățat despre cât de important e să lucrezi mult, tot timpul, și m-a încurajat super tare, am pictat murale împreună, am făcut expoziții împreună, deși el era un artist vechi și cunoscut pe scena de street art internațională, iar eu eram un baiat care face paste-up-uri în România.

Experimentalist.RO: Cea mai prețioasă lecție pe care ai primit-o a fost…

SADDO: Hmmm, nu știu, nu prea pot să-mi dau seama, o grămadă de joburi underpaid și nașpa, care m-au învățat să încerc să fiu mai atent și selectiv. Dar nu prea am învățat lecția cred, pentru că în continuare iau decizii stupide.

Coffins, Saddo. 

Experimentalist.RO: Tu și Aitch ați locuit în mai multe orașe. Unde v-a fost cel mai bine din punct de vedere artistic? 

SADDO: Nu-mi dau seama cât anume este influența orașului sau a contextului, și cât e o evoluție normală care s-ar putea petrece oriunde. Cel mai creativ mă simțeam în Berlin, era cel mai inspiring, o grămada de galerii, activități, prieteni artiști, etc. Dar la fel aș putea spune despre București. Dar dacă mă uit la lucrările pe care le făceam în Berlin sau în București, nu mi se par la fel de ok ca cele pe care le făceam în Lisabona sau Brașov, unde nu prea simt cine știe ce energie artistico-creativa. Nu știu. Cred că totuși la Berlin și la București am avansat cel mai mult într-un timp scurt, poate din cauza faptului că era și foarte creativ, dar și foarte challenging. 

Experimentalist.RO: Ai avut un prim solo show “Rise of The Bird People” în 2014. Lucrările tale, tema, au avut numai de câștigat de pe urma faptul că la momentul respectiv locuiați în Lisabona. Povestești într-un interviu pe Re:Art cum te-a influențat mediul în procesul creativ. Te-ai muta vreodată într-un loc anume doar pentru a absorbi inspirația, atmosfera pe care ți-o oferă?

SADDO: Da, cred că da. În Lisabona nu m-am mutat special ca să-mi influențeze arta sau ca să mă inspir, ci pentru că mi-a plăcut foarte mult orașul, atmosfera, vremea, vegetația, arhitectura, arta, etc. Și inevitabil toate astea m-au influențat. Adică, locul în care trăiesc, gusturile mele, și arta sau ilustrațiile pe care le fac nu sunt separate, ci sunt parte din viață. M-aș muta iar undeva unde îmi place foarte mult, unde e inspiring, și probabil asta o să-mi influențeze starea, viziunea, și inevitabil lucrările. Dar deocamdată trebuie să ne dăm seama care e acest loc nou unde să ne mutăm.

Experimentalist.RO: Spune-ne dacă ți s-a pus pata pe vreun perete și-ai vrea să-i faci felul. Din punct de vedere mural, desigur. Aici, local, Brașov, București, România.

SADDO: Da, sigur, sunt o mulțime de pereți pe care mi-ar plăcea să pictez, mi s-au strâns o grămadă de schițe de murale făcute pentru pereți specifici din Brașov, Sibiu, București, dar nici unul nu s-a concretizat deocamdată, fie din cauza primăriei sau a patrimoniului sau a proprietarilor sau dintr-o lipsă de comunicare între toți aștia sau habar n-am. Sunt deschis în continuare să pictez murale în Romania, mi-ar plăcea, dar până atunci mai pictez câte-un mural prin Bosnia sau Thailanda.

Mural Street Delivery 2015, Saddo. 

Experimentalist.RO: Mare parte din viata ta este dedicată unei componente vizuale. Ți s-a întâmplat să ai probleme din cauza asta cu anumite aspecte/situații cotidiene? Adică să nu poți trece peste un anumit aspect vizual al lucrurilor, deși poate nu era relevant in context? 

SADDO: Da, clar, în special în București eram foarte adesea indispus de felul în care arată orașul, cu șapte mii de detalii inutile și ciudate, suprapuneri obositoare de reclame, meshuri, mașini parcate pe trotuare, chestii improvizate aiurea, etc. Probabil că pentru mulți toate astea sună bine și pitoresc, dar eu am simțit nevoia să mă mut dupa 3 ani de locuit în București, într-un oraș foarte pretty ca Lisabona, să facem o cură de arhitectură frumoasă, vegetație mișto, parcuri, azulejos. 

Mural în Prijedor, Bosnia, Saddo. 

Experimentalist.RO: Dacă ai avea un buget nelimitat pentru o colecție de artă care ar fi cele 5 lucrări pe care le-ai alege pentru această colecție sau pentru a le arăta lumii? 

SADDO: 

Nègre attaqué par un jaguar - Henri Rousseau 

The Escape of the Panther - Walton Ford 

Water Lilies ( Yellow Nirvana ) - Claude Monet ( for Aitch )

L'Empire des lumières - René Magritte 

Trochilidae - Ernst Haeckel 

Și bonus, orice manuscris sau colectie cu miniaturi islamice.  

Nègre attaqué par un jaguar - Henri Rousseau 
The Escape of the Panther - Walton Ford 
Water Lilies ( Yellow Nirvana ) - Claude Monet ( for Aitch )
L'Empire des lumières - René Magritte 
Trochilidae - Ernst Haeckel 

Citește aici partea a doua a poveștii în care SADDO împărtășește câteva impresii despre prima lui participare la festivalul Bukruk din Bangkok (2013) și ce plănuiește pentru a doua ediție. 




Back Published 11 Jan 2016
0 comments
Choose a cover
Choose