Când arta academică și cea urbană se întâlnesc iese un stART 8imist

Creativitate / by Roxana Moraru

„Alexandru e doar un băiat care nu vrea să se supună la toate legile”, în cuvintele lui. A desenat toată viața lui, la propriu. A început de la un an și jumătate când a realizat primul desen cu părinții lui. De atunci, numai asta face, desenează în diferite medii sau contexte. Săptămâna trecută a avut și un debut official, sau, după cum spune chiar titlul expozției, un stART 8imist.

Desenul e o parte atât de importantă în viața lui încât a început, încă de mic, studiile în domeniu și, tot devreme, a început și pasiunea pentru latura underground.

 „La 7-8 ani am început să iau ore în particular, făceam desen academic. La 11 ani am început să fac graffiti. Asta mai mult din cauza scolii la care eram, eram la Brediceanu, liceu teoretic, iar acolo nu mi s-a permis aproape deloc să mă manifest în idea asta. Am trecut deci la partea asta de grafitty de Street Art. Am avut crew-ul meu și am început să facem illegal tot felul de desene, în Lugoj. Dar și în Timișoara, că ieșeam să scriem pe stradă în mai multe orașe

A rezistat și perioadă fară desen, doar ca asta să-i întărească convingerea că nu ar vrea și nu ar putea să facă altceva.

„Am avut o perioadă când am renunțat la desen, în special în perioada liceului, iar când a venit vorba de a-mi alege facultatea, am zis, din start: la arte. A fost o alegere firească. Nu simt că lucrez, nu simt că obosesc când fac asta, pur și simplu asta sunt.”

Încă de la începturi, a încercat să împace partea academică cu cea underground și nu să excludă vreuna dintre ele. Crede că poți învăța multe din ambele, el făcând asta constant.

„Am încercat să găsesc o cale de mijloc. Dacă vorbim acum de arta urbană sau arta academică, vreau să cred că sunt cumva un pod între acestea două. Ambele au plusuri și minusuri și încerc să extrag din ele ce e mai bun pentru mine.”

De ce?

Pentru că arta academică presupune până la urmă o anumită seriozitate. Sunt niste principii, tehnici. În arta urbană nu prea există reguli și dacă există, nu sunt scrise și dacă vrei sau nu se le respecți, depinde de tine. Arta academică e rigidă și e foarte bine că e așa. Trebuie să te conformezi, nu-i ușor, nu toată lumea reușește, dar, în același timp, când simți că nu mai poți și explodezi de atâta rigiditate, poți să ieși afară, pe stradă, cu un spray și te eliberezi. Chiar am încercat să le împac, fiindcă am de câștigat din ambele. Până la urmă e artă. Și pe lângă că fac asta, sunt un mare fan, adică sunt și consumator, nu doar producător.

Cât despre debutul său, acesta invită oamenii la joacă, îi îndeamnă să îl descifreze. Fiecare personaj din expoziție te invită să-i acorzi timp și atenție, să-l cunoști, poate chiar să-l înțelegi.

Opt e parte din esența mea, e o cifră magică și mistică, astrală. Expoziția exprimă cumva libertatea mea din ultimul an. Imediat după ce am terminat facultatea, am avut multe de zis și au lucrările ieșit așa, una după alta, ca ciupercile după ploaie. N-am nici un reper, în ideea că nu am lucrat după poză. Am un singur tablou după model și e doar inspirat din model, nu am încercat să îl redau. În rest, sunt pur și simplu personaje, concepte sau stări. Până la urmă e o invitație la cunoștiință. Am pus câte un personaj pe lucrare, cu mici excepții. În ideea că fiecare are povestea lui, am gândit-o poate ca un fel de copertă pentru câte un personaj, prin mine. Eu propun astfel de personaje în ideea ca în viitor să creez un univers doar al meu în care ele vor începe să dialogheze între ele sau să fie puse pe aceeași compoziție, să aibă o relație, un dialog.

Unele personaje există și în viața reală, altele sunt pură imaginație

Personajul care se aseamănă cu o persoană reală are o poveste interesantă. Era pur și simplu o după-amiază de vară. Eram în Blaj anul trecută, am cunoscut o fată și ne așteptam trenurile impreună. În timpul ăsta, m-am simțit legat de ea, tabloul a ieșit de la sine. Dar cam toate lucrările de aici le-am făcut în absența mea, adică am început lucrarea după ce am decis o compoziție și am continuat fără o direcție anume. M-am lăsat pe mine să zic ce am de zis cu mici rigori de tehnică și compoziție, dar m-am lăsat liber. Lucrările le-am terminat cu o seară înainte de expoziție. Și pentru mine o proaspăt e nou.

Mai multă artă semnată Alexandru Dandu găsiți aici, iar expoziția poate fi vizitată până în 16.01.2016 la cafeneaua Klapka (Augustin Pascha nr.8)



Back Published 21 Dec 2015 Creativitate
0 comments
Choose a cover
Choose