Into The World prin Asia - Tadjikistan (III)

Experiente / by Grolsch RO

Materialul vine în continuarea acestuia: http://www.experimentalist.ro/work/display/12103 Textele în albastru sunt despre cultura locului. Textele în ocru sunt despre drumuri și motociclete. Textele în grena sunt despre oamenii întâlniți.

Tadjikistan Suntem surprinsi: femei tadjice in valuri se plimba alaturi de rusoaice in colanti mulati si decolteuri generoase din care se itesc bretelele de la sutienul roz tipator, si nimeni nu se sinchiseste sa arunce o privire dojenitoare. Tadjicii isi pastreaza parerile pentru sine, nu sunt cei mai buni comunicatori si isi deschid cu greu sufletul, atat intre ei, dar mai cu seama cu strainii. http://intotheworld.eu/2013/08/dushambe-un-cuibusor-tadjik/

Asa ca intr-un fel, atunci cand zarim raul si cei 15 metri de apa peste care avem de trecut, nu sunt atat de surprinsa pe cat ar fi trebuit. Ionut trece primul. Ii urmaresc echilibristrica. Ii vad picioarele si rotile disparand sub apa. Si imi deschid casca: sa aud cat de nervos e curentul. De parca asta m-ar putea ajta in vreun fel. Si ma decid. Pana sa ma amorteasca de tot frica, trag de ambreiaj, bag in viteza, si ii dau drumul. Nu pot sa explic cat de intensa e bucuria cand ma trezesc in partea cealalta a raului! De isterie ca am trecut, conduc in nestire inca vreo cativa kilometri. Abia dupa ce trec de un catun ma prinde din urma si Ionut. http://intotheworld.eu/2013/08/bucurii-colaterale/

Satul e la o aruncatura de bat. Nici 50 de metri nu ne despart de ce se intampla in casele de lut, in curtile curate, pe potecile de pamant. Pe partea tadkica e inca asfalt si o sa dam in curand de un oras mare, Khorog, pe partea afgana sunt drumuri desfundate si se face foc cu balega uscata. Pe masura ce soarele incepe se lumineze si sa incalzeasca valea, satul se trezeste la viata. Apar drumeti dintr-un catun invecinat. Femeile poarte rochii lungi, purpurii. Barbatii au camasi incinse cu brau, peste salvari, iar deasupra poarta ilice cafenii. Mai toti au turbane pe cap. Parca am privi acu cateva secole in urma. http://intotheworld.eu/2013/08/afganistan-ia-premiul/

E totul. Ne simtim nimicnicia. Suntem doi marunti, care iau la maruntit ceva gigant. Navigam o lume de piatra si aer. Scara peisajului e teribila. Cosmosul a devenit dintr-o data mai larg, si noi inghitim cu lacomie orice ne iese in cale pe fasaia asta ingusta din el. Ne cautam alte repere care sa ne ajute sa nu ne pierdem in lumea asta noua, ne cautam cuvintele ca sa ne comunicam macar unul altuia ceva de care sufletul e plin, dar pe care mintea nu poate sa-l priceapa. Zau ca ne depaseste treaba, asta, mai bine punem mai multe poze, care oricum sunt minciuna pe langa ce se vede cu ochiul liber. http://intotheworld.eu/2013/08/doppelgangers/

Acoperisul sprijina pe cinci stalpi, care amintesc de cei cinci profeti din Islam. Etnicii tadjici din Pamir apartin de secta ishmaelita care il divinizeaza pe Aga Khan, si intreaga locuinta contine o gramada de elemente simbolice. Numarul de stalpi are legatura se pare si cu zoroastrismul, numarul de capriori care compun sarpanta are legatura cu imamii si profetii ishmaeliti si tot asa. Pe stalpul din nord vedem poza lui Aga Khan, asa ca darul nostru (o alta poza a liderului spiritual si binefacatorului acestor credinciosi) pica la tanc. http://intotheworld.eu/2013/08/probe-pe-nisip/

Dar abia la a doua trecatoare, Kargush pas ii zice si e pe la 4344 de metri altitudine, vremea si arata cu adevarat coltii. Ninge pe bune, cu o zapada de gheata si noroi. Nu ne intrerupem mersul nervos decat atat cat e nevoie ca manusa stanga sa rada cu un gest mizeria de pe vizor. http://intotheworld.eu/2013/09/fericirea-doare/

Piata e animata. Atmosferainsa e complet diferita de tot ce am vazut pana acum in Tajikistan. Murghab e o enclava kirghiza, yurtele nomazilor sunt imprastiate intre Alichur si graniita kirghiza, dar si la marginea orasului. Oamenii au ochii ascutiti si pometii plati – trasaturi care dau bine intre munti si yaci. Femeile au fata acoperita cu basmale colorate aprins, care le protejeaza pielea de vant si soare. Barbatii poarta fesul ascutit sub care un rege kirghiz se spune ca si-ar fi ascuns urechile de magar. Dar pastrez legenda asta pentru alta data. http://intotheworld.eu/2013/09/la-dracu-n-praznic/




Back Published 04 Oct 2013 Experiente
0 comments
Choose a cover
Choose