Into The World prin Asia - Din România până la granița Rusiei (I)

Experiente / by Grolsch RO

Despre Ana și Ionuț am mai scris – sunt cei doi Into The World, care au plecat la începutul verii pe drumul mătăsii prin Asia. Înainte să plece am făcut o mini-serie de interviuri cu ei; apoi le-am lăsat o cameră GoPro și i-am rugat să ne scrie din când în când și să ne mai arate din minunățiile pe care le descoperă pe drumurile Asiei. Ne-am trezit de curând cu un card de memorie în cutia poștală – cei doi ne trimiteau salutările lor de peste țări și țări, însoțite de filmulețe și fotografii și tot gândul bun. Am trecut prin toate, i-am văzut făcând jogging prin Istanbul, turând motoarele pe drumuri pietroase, montându-și cortul în mijlocul lui Nicăieri și mâncând tot felul de bunătăți locale – de care știm prea bine că sunt veșnic curioși. S-a simțit ca un videocall, noi de-aici, ei de peste tot. Ne pregătim să montăm un filmuleț cu materialele de la ei, ca să vedeți și voi cum își documentează călătoria un cuplu de arhitecți plecat pe motoare prin lume. Și cât de frumos ne salută, și cu cât dor, așa depar

Bulgaria Coboram de pe bac pe un alt mal al Dunarii pe care apele l-au inundat precum pe noi emotiile. Te iubesc, ii spun Anei in casca. Chinezaria fasie, dar izbuteste sa transmita vocea ei care imi raspunde asa cum trebuie. Si ne asternem la drum de-a curmezisul Bulgariei. Nu stiu cum se face, dar de data asta totul ni se pare cum nu se poate mai misto: cafeaua din OMV e delicioasa, oraselele cochete, parcurile curatel toaletate… parca si gagicile de pe strada sunt bune. Hmmm…. e exact pe invers fata de cum am inregistrat Bulgaria la intoarcerea din Africa in Romania. http://intotheworld.eu/2013/05/si-mai-departe/

Turcia Istanbul – un oras de 17 milioane de suflete si parca toti sunt deja pe strada, in masina sau pe scuter sau la volanul cate unui camion. Traficul este dupa cum i s-a dus buhul: sufocant, naucitor. Inaintam centimetru cu centimetru. Bara la bara, roata la roata. Cu 2 la ora pe curbe, pante si culoare care o fac pe Ana sa transpire intens. Cu varfurile abia slefuind asfaltul, cu mainile inclestate pe ambreiajul care maraie, o simt la capatul puterilor, la capatul nervilor. Dar rezista si ca prin miracol ajungem in zona ambasadei Uzbekistanului, unde avem prima daravera… birocratica. Nu vreau sa plictisesc cu detaliile: costa de ustura, basca iti trebuie invitatie, dar merge uns. In doua ore am pasapoartele stampilate. http://intotheworld.eu/2013/06/in-sanul-lui-ozgur/

Urmatoarea oprire o facem intr-unul dintre cele mai putin cunoscute situri UNESCO: Safranbolu, al carui nume spune totul. Fost centru ce cultivare si comercializare a sofranului, astazi centru de interes turistic, pentru ca pretiosul condiment – unul dintre cele mai bune variatai din lume pare-se – este cultivat astazi abia la vreo 20 de km departare, in satul Davutobası. Pentru pasionatii de dulce, doar aici se gaseste un rahat turcesc cu aroma de sofran.Dar noi am venit pentru o plimbare pe stradutele pietruite ale Orasului Vechi, adica Çarşı. http://intotheworld.eu/2013/06/pe-celalalt-liman-al-marii-negre-si-in-patria-ceaiului-turcesc/

Georgia Poate ati auzit de ei – cei mai ai dracu’ din partea asta de lume. Nu conteaza ce hram poarta, cand sunt la volan, n-au mama, n-au tata. Depasesc pe oriunde se pot strecura. Trec pe galben, coxeaza pe rosu si printre cei doi motociclisti cu placute straine. Stau cu o mana pe geam si cu alta in claxon. Nu stiu cu ce manevreaza masina, dar piciorul le e ferm infipt in acceleratie. Si cand ne asteptam mai putin, cate unul mai bezmetic ne taie calea, ca sa traga numaidecat pe dreapta. Istanbulul a fost pepsi, georgienii astia sunt dusi cu capul. Parca as fi in prima zi din Bulgaria, imi zice Ana in casca. Nici nu stiu cum sa o consolez. Strange din dinti si fii cu ochii in patru, ii zic, si raman in urma ei sa ii asigur, atat cat pot, spatele. http://intotheworld.eu/2013/06/unde-porcii-sunt-liberi/

Pentru Georgia! incepe Tico sa toasteze. Hait, asta e ritualul: la o supra, stapanul casei, sau un toast-master desemnat, toarna in pahare, apoi toti mesenii cinstesc, sorbind vinul pana la fundul paharului. Pentru pace! striga Khaha. Si dai! Pentru prietenie, spune Tico, si iara paharele sunt pline cu lichidul purpuriu si gust acrisor. Vinul e naspa, dar tare. Asa ca dupa trei pahare m-a si luat de cap. Pentru Ana! Hac! Pentru Ion! Hac! Pentru Khaha! Hac! Pentru… Si tot asa… De la un moment dat insa doar ma prefac ca beau: imi inmoi buzele discret si inchin, doar doar oi scapa. Nu de alta, dar pe branci nu as reusi niciodata sa urc scarita de vapor care leaga salonul de orgii de etaj. http://intotheworld.eu/2013/06/castele-de-vrajitoare-pe-taramul-zanelor/

Are aratatorul mainii stangi lipsa, o cicatrice in spranceana si dintii de dus imbracati in metal auriu. Dar nu asta il face inspaimantator, ci ceea ce ii iese pe gura. Dumul e inchis mai departe, zambeste svanul osos, care ne ranjeste de la volanul uui 4×4, singurul mojloc de transport care face fata drumurilor astea. Gipanul si Kamazul de fapt, cel de-al doilea contribuind la convertirea pistei in teren de incercare a nervilor. Cum adica e inchis? intreb eu. Pericol de avalanse, vine raspunsul. Nu merge nimeni mai sus de Ushguli, daca vrei poti sa incerci, dar nu o sa vina nimeni sa te caute. http://intotheworld.eu/2013/06/pe-drumul-militar-2/




Back Published 12 Sep 2013 Experiente
0 comments
Choose a cover
Choose